by Dani G
În weekend am luat o mică pauză de la examene şi am mers la Şoimoş cu Adi să găsim nişte stânci pe care să le putem căţăra fără a fi nevoiţi să folosim coardă, hamuri, carabe...etc. Ceea ce făceam noi fără să ştim de fapt, se numeşte bouldering, adică escaladarea unor blocuri de stâncă destul de mari să ofere o senzaţie ieşită din comun, dar totuşi destul de mici încât să nu te accidentezi foarte tare dacă aluneci de sus. Ideea e că ne mâncau mâinile prea tare ca să stăm acasă, chiar dacă nu aveam nici măcar o piesă din echipamentul unui căţărător şi am hotărât să facem ce ne permiteam deocamdată. În timpul săptămânii mai mergeam la Subcetate şi ne distram pe feţele căzute ale zidurilor Cetăţii Aradului, iar de data asta am zis să schimbăm cărămida cu stânca.
Am plecat cu un personal din Arad şi pe la 9 jumate eram deja la poalele dealului Cetăţii Şoimoş. Am urcat primii metri pe porţiunea de stâncă şi pentru că mai sus era doar iarbă am hotărât s-o luăm înspre dreapta, poate poate găsim ceva mai interesant. Din fericire, după câţiva metri pe curba de nivel, am găsit exact ceea ce căutam noi: stânci nici prea mari nici prea mici, numai bune pentru nivelul nostru.. adică zero! Ne-am dat ceva vreme pe tot ce era posibil prin zonă şi fără să realizăm am ajuns aproape sus la cetate. Când să intrăm în interior, surpriză maximă!! Vedem o tipă care asigura .. un tip.. pe turnul principal din cetate. Legaseră un scripete de stâlpul din vârful turnului şi realizaseră o manşă de toată frumuseţea. Stăm ceva vreme şi îi urmărim cu gurile căscate încercând să ne facem curaj să-i rugăm să ne lase şi pe noi. În cele din urmă Adi nu mai rezistă ispitei şi îl roagă pe tip să-l lase o tură. Acesta, foarte de treabă, îi dă hamul lui şi îi explică cum stau treburile. Adi avea deja încălzirea făcută, aşa că se descurcă foarte bine din prima tentativă şi ajunge până la jumatea turnului. Tipul rămâne destul de impresionat de abilităţile lui Adi şi începem să stăm la poveşti cu ei. Aflăm că era chiar Zsolt Torok, un alpinist cunoscut în Arad, care venise să se antreneze la Şoimoş.
O întâmplare mai fericită decât asta nici nu cred că se putea în ziua respectivă şi mă felicitam singur că am ales Şoimoşul în ciuda faptului că Adi îşi dorise să mergem la Şiria.
Cam asta a fost prima noastră experienţă în domeniul căţăratului, destul de primitivă aş zice, dar totuşi ne bucurăm de ea!
Poze din păcate nu avem, având proasta inspiraţie să lăsăm aparatul acasă;(...
