Watch oooout!!
by Anke
.
În fiecare an aşteptăm cu sufletu’ la gură prima ieşire la ski. Pentru unii dintre noi: Ela, Seba, Dan, Călin, Diutza, David, Anca, Marius, Ştefi, Lorin, Silva, veteranul trupei mr. Bodea şi eu, a fost prima; pentru alţii (Adi şi Dorin) a doua; iar pentru cel mai shmeker, Dani, a treia. După lungi tratative am ales din nou Straja.
.
Unde-i d'Artagnan?
Where's d'Artagnan?.
Trebuia să plecăm toţi sâmbătă dimineaţa dar în ultimul moment câţiva ne-am gândit că nici vineri nu suntem ocupaţi şi am putea profita de o zi în plus pe pârtie. Zis şi făcut! Ela, Seba, Dan şi cu mine, am luat frumos skiurile şi placa, le-am pus în maşină (în maşină şi nu pe maşină din cauza unei erori tehnice...) şi vineri la ora 7:15 eram în drum spre Straja. Am făcut cam 5 ore până acolo. Am parcat, ne-am cazat şi pe la ora 14 eram pe pârtie. Zăpada era numa’ bună, vremea încă ţinea cu noi, aşa că ne-am pus pe treabă. Am profitat vreo oră jumate şi de nocturnă, până s-a ingroşat gluma cu viscolul şi de-abia ne mai puteam ţine pe teleski.
.
Bunicutzo.. da de ce ai ochii aşa de mari??Grandma'.. why are your eyes so big??
.
Seara am fost destul de obosiţi dar colegii noştri de cabană (vreo 12 olteni) au avut grijă să chefuiască suficient de mult încât să se lase cu cearcăne.
.
Johnny Bravo.. Johanna??.
Sâmbătă dimineaţa a plecat din Arad şi cealaltă trupă şi, pe când eu nici nu mă trezisem bine (având în vedere noaptea albă de dinainte), uite-i că apar! Au venit cu gânduri serioase aşa că se instalează rapid şi ieşim la zăpadă. Era din ce în ce mai cald, zăpada începea să se topească aşa că am profitat de pârtie cât mai mult. Seara ne-am adunat aproape toţi pe pârtia 5; chiar dacă nu erau condiţii prea bune, zăpada era grea şi plină de apă, totuşi Diutza primea lecţii de la Adi, David încerca să stea pe schiuri cât mai mult (prietenii ştiu de ce :)), Dani îşi exersa săriturile, iar câţiva încercam să ne îmbunătăţim tehnica de coborâre.
.
Staţie intermediară??Intermediate station??
.
Mda...cam asta încercam şi eu atunci când skiurile mele au luat-o în direcţii diferite în loc să stea paralele şi m-am ales cu o entorsă la genunchiul drept. Era cam mult de mers până la cabană şi eu de-abia păşeam, aşa că au venit băieţii de la salvamont şi am făcut o plimbare cu akia până la “coliba” lor (exceptând faptul că mă durea piciorul, mi-a plăcut plimbărica :p); si ca tot tacâmul să fie complet, a venit şi ploaia şi am ajuns toţi ciuciulete la cabană.
.
Vreme de plajă..Sunbathing weather..
.
În continuare, Dani şi Silva au preluat coducerea şi ne-au cinstit cu supă de roşii & paste cu sos, amândouă delicioase, iar ca desert, am servit o porţie bună de bancuri ‘a la Sârbu’.
.
.
Duminică, înainte de plecare, trebuiau terminate punctele de pe cartele, aşa că vreo 5 s-au dus să îndeplinească sarcina. Păcat că în loc de schiuri le-ar fi trebuit nişte patine. Îngheţase peste noapte şi pârtiile se transformaseră în patinoar. S-au întors resemnaţi şi am încins nişte partide de şah, uno şi remi.
"Cei ce aduc norii""The ones who bring the clouds"
.
Încet, încet, ne-am apucat de adunat şi pe la 16:30 am pornit spre casă. Am facut tradiţionala oprire în Deva, la pizza, iar apoi ne-am reluat drumul spre Arad.
.
.
David.. în agonieDavid.. agonizing
