by Dani G
N-am mai fost în Godeanu vreodata. Păcat. Hai să mergem acum! Aşa mă gândeam cu vreo două săptămâni înainte de tradiţionala ieşire de ziua patriei. Se anunţă doritorii: Sârbu, Alex, Mona şi eu cu Anke. Numai bine de o maşină şi 2 corturi. Vineri la 5, pe o ploaie mocănească, reuşim să plecăm din Arad, eu cu Anke, în Timişoara îi culegem pe Alex cu Mona, iar Adi ne aşteaptă la Oţelu, venise aici cu o zi în urmă. Se făcuse aproape 8 când noi ne transferam în maşina lu' Adi (zice'se că e mai încăpătoare la personal..). În jur de ora 10, bucuroşi că am lăsat ploaia jos la câmpie, trecem barajul la Gura Apei cu gândul la refugiul Stănuleţi de pe valea Lăpuşnicului, unde vroiam să înnoptăm. La ocolul silvic de la intrarea în Parcul Naţional Retezat ne înfruntă bariera.. cu lacătul închis! Mergem la ocol să rezolvăm problema, ne deshide geamul o tanti binevoitoare: "Nu aveţi ce căuta mai sus, drumul e închis din cauza zăpezii!" şi geamul se trânteşte. Noi nu văzusem pic de zăpadă prin preajmă dar n-avem ce face, femeia e hotărâtă. Facem cale-ntoarsă şi punem corturile mai jos pe valea Râului Mare.
Sâmbătă - DuminicăSaturday - Sunday
Sâmbătă dimineaţa, greu cu trezirea. O plănuisem pe la 6..7, dar nici nu mai ştiu la cât am ieşit din sac, oricum mi-ar fi ruşine şi să scriu aici. Asta e, trag ponoasele. Pe la 10 parcăm la ocol şi o luăm la pas spre intrarea în traseu. Vroiam să urcăm la Ref. Borăscu şi de aici, în funcţie de vreme să continuăm spre creastă. Prima porţiune e aiurea de tot, aveam de înconjurat lacul Gura Apei pe drum forestier cale de vreo 8 km, ca să ajungem într-un loc aflat la maxim 2km în linie dreaptă faţă de noi. Ne-am tot uitat pe unde am putea scurta traseul (lucru auzit de la alţii), dar nu era chip să faci asta nicăieri. Adevăru-i că nivelul apei era foarte ridicat, brăduţii de pe mal fiind sub apă deja. Când trecem podul peste Lăpuşnic ne dăm seama că femeia de la canton nu ne prostise, mai sus chiar era multă zăpadă pe drum şi nu am fi putut urca.
Deasupra lacului Gura Apei
Above Gura Apei lake
.
Trec cam 2 ore şi dibuim aproximativ locul unde începe urcuşul prin pădure. Nu suntem prea siguri dacă aici e, traseul fiind nemarcat. Cercetăm puţin împrejurimile, mai o privire pe hartă şi hotărâm să-i dăm în sus, undeva tot ajungem noi, oricum eram sătui de forestiere.
.
Urcăm pe dibuite
Looking for the route
.
Pe măsură ce urcăm suntem tot mai siguri că am ales bine şi mergem fără emoţii. Urcuşul e susţinut, până la refugiu sunt 700 m diferenţă de nivel şi puţin peste 2 km distanţă. Începe să fulguie mărunt şi eu îmi dau seama că am plecat de-acasă fără glugă. Deocamdată nu e problemă, sper să nu fie mai grav. Treptat peisajul îşi schimbă culoarea, aici sus a mai rămas ceva zăpadă şi acum se tot adaugă. Era cam ora 2 când am reuşit să desluşim poiana refugiului printre copaci. Aici totul era alb, şi stratul nu era deloc neglijabil, să tot fie vreo 20-30 de cm.
.
Refugiul Borăscu
Borascu refuge
.
Intrăm să vedem cum arată interiorul, ne gândim că ar fi o variantă bună de înnoptat şi ne tragem sufletul cam jumătate de oră. Noi aveam în plan să urcăm în creastă la refugiul Scărişoara, însă dat fiind ora târzie, vremea câinească şi gândul cum că am putea sta aici la căldurică, care a pus stăpânire pe câţiva, apare varianta de a ne lăsa rucsacii în refugiu şi să urcăm pe Borăscu lejer, urmând să ne întoarcem pentru înnoptat aici. A 2'a zi dacă era vreme bună aveam să recuperăm şi traseul de azi. Nu prea-mi convine treaba asta pentru că ştiu că e lung traseul de mâine şi nu reuşim. Cedez totuşi pentru că vremea chiar era aiurea, ceaţă deasă, vânt puternic, ninsoare şi zăpadă netasată, dar pun condiţia să ne trezim devreme mâine. Ok, toţi suntem de acord, ne echipăm şi o luăm spre vârf.
.
Sus spre Borăscu
Up towards Borascu
.
La-nceput linia traseului e cam neclară, printre jnepeni şi brazi şi pe zăpadă o aflăm mai greu, dar mergem pe vale în sus şi undeva tot găsim noi o urmă de cărare îngropată. Vântul suflă tot mai tare, noroc că era din spate şi începem să facem cu schimbul la bătut urme, băieţii 100 de paşi, fetele 50. Aşa ne ocupăm şi noi mintea cu ceva. Nici nu mai ştiu cât a trecut, nu ne mai grăbeam nicăieri şi am lăsat ceasul în pace. Sus în creastă furtună în toată regula. Încercăm să ne orientăm pe ceaţa asta, platoul Borăscului lăsându-ne mai greu să-i aflăm vârful. Dar nici imposibil nu ne-a fost. Facem câteva poze să ştim că am ajuns şi noi, în jur nu vedeam nimic oricum şi rapid întoarcerea către refugiu. De data asta vântul ne biciuia direct peste faţă..
.
Furtuna de zăpadă
The snowstorm
.
Probabil cam o oră am făcut la întoarcere, era deja întuneric când am ajuns, am făcut rapid focul în soba minune (am făcut o saună de-a dreptul acolo..) şi ne-am pus pe topit zăpadă pentru de-ale gurii. Se făcuse destul de târziu când am terminat cu cina şi aveam o stare aiurea de disconfort, era şi prea cald pentru mine, eram şi cam obosit, una peste alta am adormit foarte greu şi nici nu mai speram la o îndreptare a vremii a doua zi. Oricum ningea întruna de ore bune şi nu mai aveam cum să urcăm atâta prin zăpada asta.
.
30*C !!
Patrioţii!
The patriots!
.
Cum era de aşteptat, ne-am trezit pe la 9 şi prin geamul miniatural al refugiului cerul nu părea mai senin. Mai moţăi ceva vreme prin sac şi apoi decid să ies să-mi dau cu părerea de-afară, oricum trebuia să merg după apă la un izvor ceva mai jos.
Superb!..atât.., nu mai aveam ce face acum, era târziu..
.
Cu regret, plecăm..
Regretfully, we leave..
.
Rămas bun, vreme de vis!
Farewell, fairy weather!
.
Treaba asta mă întristează destul de tare, îmi dau seama că e şi vina mea, realizez că mare lucru nu am fi putut face oricum (zăpada avea cam jumătate de metru..), dar oricum.. sunt trist. Aş fi vrut să fi urcat măcar pe Borăscu încă o dată. Îmi era ciudă că venisem până aici şi nu am avut parte măcar de o privelişte adevărată de iarnă de acolo de sus, de pe creste.. Era prea târziu acuma, sper să mă învăţ minte.
.
Brazi încremeniţi
Stone-still fir trees
.
Retezatul
The Retezat
.
Mai 8 km până la maşină..
8 more km to the car..
.
P'acolo umblam acum un an
That's where we were hiking a year ago
Am plecat către maşină pe la 12, din nou drumul forestier fără sfârşit doar că de data asta era tot alb, iar seara eram acasă cu gândul că cel puţin am descoperit o zonă nouă şi data viitoare o să ne organizăm mai bine cu timpul.
