Învață prin experiențe - Gârda de Sus, 29-31.08.2012

Fuga fuga prin Maramu - Ocna Șugatag, 17-18.08.2012

Norvegia... - 28.07-11.08.2012

Norway...

by Dani G

Mă tot gândeam ce să pun după ..., dar îmi vin prea multe adjective prin cap, aşa că mai bine să rămână simplu.. Norvegia!

Dacă bine îmi amintesc sunt vreo 6-7 ani de când am avut primul gând de a vizita ţara fiordurilor, însă depărtarea, banii, timpul şi multe altele m-au tot ţinut pe stand by.. Avantajul major însă, a fost că am avut vreme destulă să acumulez informaţii preţioase despre ce ne-aşteaptă pe-acolo şi ce nu ar trebui să ratăm şi sunt fffff multe ce nu trebuie ratate!

Anul ăsta am zis "acum ori niciodată"!!, aveam banii, ne-am făcut timp, schimbăm uleiul, schimbăm filtre, schimbăm cauciucuri!! Ne aşteptăm la o călătorie de 9-10.000 km, 13 ţări, 5 feriboturi, 15-18 zile şi costuri aproximative de 2-2500 Euro. A once in a lifetime adventure!

Am pus toate informaţiile cap la cap şi am stabilit 8 obiective principale ce trebuiau vizitate (pe lângă astea multe altele secundare):

- oraşul Rovaniemi din Finlanda (considerat oficial orăşelul lui Moş Crăciun din Laponia) şi traversarea Cercului Polar de Nord (paralela ce delimitează zona cu ziua şi noaptea polară)

- atingerea Capului Nord (Nordkapp) - cel mai nordic punct continental al Europei, de unde se poate vedea soarele de la miezul nopţii

- vârful Stetind - muntele naţional al Norvegiei

- drumului trolilor - Trollstigen - cel mai vizitat drum din Norvegia şi unul din cele mai spectaculoase din lume

- Trollveggen - cel mai înalt perete vertical de stâncă din Europa

- fiordul Geiranger - cel mai faimos din Norvegia

- Preikestolen - o stâncă impresionantă cu o verticală de 600 m deasupra unui fiord (probabil cel mai vizitat loc din Norvegia)

- Kjeragbolten - un bolovan imens înţepenit într-o fisură deasupra unui abis de 1000 de metri!

Planul era să ajungem la Capul Nord (cel mai nordic punct al Europei continentale şi totodată al Norvegiei), iar după asta să venim încetişor spre sud, vizitând tot ce se putea. Cel mai scurt drum era prin Ungaria-Slovacia-Polonia-Ţările Baltice-Finlanda-Norvegia, dar pe aici nu este autostradă şi informaţiile despre drumuri erau lacunare. Pe ruta Cehia-Germania-Danemarca sunt autostrăzi dar călătoria s-ar fi lungit cu peste 1000 de km. Am tot cântărit opţiunile şi în cele din urmă ne-am luat inima în dinţi şi-am ales prima variantă, cu mai multe necunoscute.

Ziua 1

Sâmbătă dimineaţa la 6.30 eram în maşina burduşită cu de-ale gurii (ştiam de preţurile din Scandinavia..), cu inima cât un purice (eu cel puţin..), am zis un Doamne-ajută şi i-am dat bătaie! Înainte de vama Borş (Oradea) am reumplut rezervorul pentru că ştiam că va fi cea mai ieftină motorină de pe tot traseul. Am trecut destul de repede prin Ungaria (cu mici întortocheli pe la Debrecen din lipsa indicatoarelor..), am intrat în Slovacia (vigneta obligatorie pe orice drum - 10 E), iar pe la amiază trecuserăm Carpaţii în Polonia. De aici aveam numai câmpie până aproape de Capul Nord.

Slovacia

Slovakia

În Polonia nu trebuie plătit drumul (poate doar dacă mergeam pe vreo autostradă), iar în afară de primele ore de mers unde localităţile erau destul de multe, am condus destul de relaxaţi. Seara pe la 11, după 1000 de km la bord, ajunseserăm la Byalistok, un oraş din nordul Poloniei. Am decis să tragem pe dreapta într-un Peco şi să dormim în dormitorul din Opel! După ce-am încercat vreo 3 benzinării am ancorat în cele din urmă în parcarea de la Lidl..

Dormitorul

Our bedroom

Ziua 2

La 6.30 dăm trezirea, micul dejun rapid şi la 7.30 pornim la drum. De la Byalistok drumul este şi mai liber şi cu mai puţine localităţi, este duminică dimineaţa şi din nou conducem foarte relaxat. Înainte de prânz trecem în  Lituania şi la primul peco mergem să întrebăm de vignetă. Surpriză! Aflăm cu bucurie ca All roads are free! Şi încă ce drumuri! Dacă la plecare eram stresat că nu ştiam la ce să mă aştept de la ţările baltice (şi mă aşteptam la ce-i mai rău), pot spune că în afară de Finlanda aici am avut parte de cea mai uşoară şi rapidă etapă. Drumurile în Lituania, Letonia şi Estonia sunt incredibil de bune! Nu sunt autostrăzi, dar nici nu e nevoie la câte maşini am văzut, iar calitatea asfaltului pe 90% din drumul nostru nu am văzut-o nicăieri în România!

Polonia-Lituania-Letonia-Estonia

Intrăm spre amiază în Letonia, iar de la Riga drumul merge paralel cu ţărmul Mării Baltice, prin păduri de pini! Un peisaj superb, numai bun de condus drum lung! La un moment dat pe marginea drumului erau foarte multe maşini parcate şi oprim şi noi să vedem ce se vinde.. Trecem de câţiva pini şi ....

Anke: De ce nu mi-ai ziiiiiiisss????

Io: Da n-am ştiut... că o să fie apa aşa caldă:(((

Plajă în Letonia

Beach in Latvia

Cu costumul improvizat..

With the improvised suit

După ce-mi primesc porţia de blagosloveli că nu i-am spus că puteam face baie la mare, ne bucurăm totuşi jumătate de oră de un nisip super fin şi apa numai potrivită şi luăm direcţia Estonia.

Drum în Letonia

Road in Latvia

Traversăm destul de repede şi Estonia, iar seara pe la 8 eram în Tallin - capitala Estoniei şi port la Golful Finic. Făcuserăm 800 km doar pe drumuri naţionale, dar ni s-au părut destul de uşori.

Tallin

Aici începe stresul! Trebuia să luăm un feribot peste golf, spre Helsinki, aproape 100 km în linie dreaptă. Alt drum spre Finlanda nu era decât dacă înconjuram tot golful (cam 600 km în plus) prin Rusia. Iar în Rusia ai nevoie de viză. Deci.. "doar pe-aici se trece"! Citisem pe internet cum că nu trebuie făcută neaparat rezervare, se pot lua bilete şi la faţa locului. Sincer nici nu vroiam să fac rezervare pentru că habar n-aveam când trebuia să ajungem la Tallin, neştiind nimic despre drumuri. Ajungem în zona terminalelor şi.. pauză. Nu era absolut nimeni. Panică gradul 1!  Citesc pe un gemuleţ la un ghişeu cum că duminica se deschide doar la ora 22.30. Asta era de bine, ca eram la timp, dar totuşi... din vreo 8 ghişee toate erau închise, terminalul mai mare decât gara noastră avea lacătul... pustiu peste tot.. ceva nu-i bine'aci. În 10 minute apar 2 maşini cu ucraineeni, aştia bâtă! Numa rusă.. Panică gradul 2! Miraţi şi ei că nu-i nimeni, le explic cu mima că poate se deschide după 10 şi rămânem toţi ca ... la poarta nouă. Se tot învârt oamenii şi la un moment dat îmi gesticulează spre un alt terminal la vreo 500 de metri mai departe unde se vedea multă vânzoleală. Ne bagăm în maşini, înconjurăm un canal unde erau parcate iahturile şi în 10 minute eram în terminalul Tallink. Aici ghişeele deschise, fugim la primul gemuleţ deschis, întrebăm de bilete şi ce auzim îmi cam taie răsuflarea.. "nu mai avem locuri pentru maşini seara asta, doar mâine seară mai sunt locuri libere"! Total Panic!!!!!!!! Încep să-mi vină tot felul de gânduri.. ce facem? o să pierdem o zi.., oare se deschide dincolo??. Hotărâm să le dăm pace la ucraineeni şi ne întoarcem la locul nostru, ne punem la ghişeu şi ce-o fi o fi. Urmează două ore de stres şi rugăciuni. Încerc să întreb pe oricine văd prin zonă dacă ştiu ceva despre feribot. Lumea parcă era de pe altă planetă. Nu mă liniştesc nicicum. Pe la 21.30 apare prima maşină în spatele nostru. Aleluia!! Era un băiat tânăr şi când îl întreb îmi spune că feribotul pleacă în noaptea asta spre Helsinki, dar mă întreabă dacă am rezervare. Îi spun că nu am şi îmi zice că asta ar putea fi o problemă. E duminică seara şi toţi estonienii pleacă în Finlanda la lucru! Am slabit vreo 2 kile în seara aia şi nu glumesc deloc.. 

Mă tot învârt de ici-colo, întreb taximetriştii, nimeni nu ştie nimic sau nu vorbesc nici o limbă cultă. La 22.00 se deschide terminalul mare dar nu e nimeni pe cine să întrebi ceva. Oamenii ăştia-s de pe altă planetă.. pe bune! La 22.25 mă postez la gemuleţul ghişeului unde era parcată maşina, îl văd pe un băiat că intră înăuntru dar n-avea de gand să deschidă până la 22.30. 5 minute de stres maxim! Ucraineenii erau peste mine. Intră în faţa mea fără nici o jenă. Ce să fac cu 3 sovietici.. La un moment dat au impresia că o să deschidă gemuleţul din partea cealaltă şi toţi 3 pleacă spre el. Minte sovietică ce mai.. Io rămân la locul meu şi bucuros că am scăpat de ei mă postez cu coatele pe toată poliţa din faţa geamului! Exact când se prind că plecaseră degeaba, mie mi se deschide geamul! Îmi tremura vocea deja, fără exagerare..

-Hello, do you still have some car places?

butonează rapid tastatura...

-Yes we have!

 Halleluyah!!!

M-or luat toate transpiraţiile, dar eram liniştit. Era cea mai ieftină companie (Eckero Line-77 Euro pt. maşină şi amândoi). Doamne-ţi mulţam!

Cea mai lungă aşteptare..

The longest waiting..

Trecem de barieră şi mai avem de aşteptat mai bine de o oră sosirea feribotului, acostarea, debarcarea celorlalţi şi îmbarcarea noastră. Un proces efectuat foarte lent din cauza gabaritului impresionant. Într-un final ajungem şi noi în burta vasului, alături de alte zeci de maşini, tiruri, motociclete..bla bla.. toate astea pe mai multe nivele. Un gigant de-a dreptul!

Acuma vine partea faină! Habar n-aveam ce condiţii sunt pentru pasageri. Ne gândeam că în cel mai bun caz o să putem sta în maşină să dormim. Nu de alta dar în loc de 2 ore cât fac alte companii până la Helsinki, al nostru mergea toată noaptea, până dimineaţa la 6.30! Ne uităm şi noi să vedem ce fac ceilalţi şi toată lumea se dădea jos şi stătea la o coadă. Ne băgăm şi noi fără să ştim la ce şi ne dăm seama că lumea primea câte o cartelă cu care mergea pe undeva. Ce-o fi şi asta? Primim şi noi 2 cartele cu un număr. Ne luăm după indicaţiile de pe coridoare şi.. ne trezim cu o cameră cu 2 paturi, cu duş, măsuţă, toate alea! Incredibil! O să dormim până dimineaţa ca la hotel! Şi facem şi duş! Pe feribot! Şi era cel mai ieftin dintre ele!

Dimineaţa în Helsinki

Morning in Helsinki

Am fost şi încă suntem foarte mulţumitori pentru deznodământul neaşteptat. Nici nu îmi pot imagina cum ar fi putut să fie mai bine de atât!

Feribotul care nu ne-a vrut

The ferry who didn't want us

Helsinki

Ziua 3

Dimineaţa ne-am trezit pe la 6, am tras nişte poze pe punte, iar la 7 eram deja la volan, odihniţi, încercând să dibuim ieşirea din Helsinki. Ne-am speriat puţin pentru că la intrare scria că limita de viteză în afara localităţilor este 80 km/h. Nu numai că am avut parte de 200 km de autostradă, dar când autobandul s-a terminat am continuat pe un drum chiar mai bun decât în ţările baltice, pot număra localităţile pe degetele de la o mână şi peste tot erau indicatoare că se poate merge cu 90 km/h.. deci până la 100 era ok.

Prânzul

The lunch

Prin Finlanda am avut cea mai uşoară etapă. Ţara toată e o câmpie acoperită de păduri de conifere, în special pini, drumurile sunt drepte cât vezi cu ochii, iar maşinile destul de puţine, nici vorbă de vreun blocaj.

Seara eram deja în apropiere de Rovaniemi, primul nostru obiectiv. La un moment dat maşinile care veneau din faţă îmi fac cu farurile.. Ce-o fi baiu? Am farurile aprinse, nu depăşesc limita, poliţie la pândă n-am văzut în toată ţara..

În concediu

On holiday

Ce altceva decât.. o pereche de reni care se plimbau fără nici o taină pe mijlocul drumului! Or fi fost concediaţi de Moşu.. Na uite c-am văzut-o şi pe asta, renii pe mijlocul drumului ca la noi vacile pe drumul comunal. Şi ăştia aveau să fie primii dintr-o serie luuungă de întâlniri!

Trecem mai departe şi la câţiva km mai la nord după ieşirea din Rovaniemi vedem un indicator cu satul  Moşului! Deci primul obiectiv atins. Mergem şi noi să-l tragem de barbă pe bătrân dar se pare că e şi el în concediu, sau cel puţin se culcă tare devreme că mai toate chestiile erau închise. Oricum nu aveam de gând să pierdem prea mult timp şi bani pe-aici. Luăm nişte suveniruri, ne plimbăm prin pădurea plină de afine, vizităm tot ce se poate, facem poze şi ne căutăm un loc de culcuş.

Afinee!

Cranberries!

Buncărul Moşului

Santa's bunker

Aici sunt scrisorile dumneavoastră!..nedeschise..

Here are your letters!.. unopened..

Poştaş mă fac!

I'm gonna be a mailman!

Toate-s prea departe..

Everything's too far away..

Tot pe-aici drumul este intersectat de o paralelă foarte importantă: Cercul polar de Nord sau Cercul Arctic, paralelă care delimitează zona până unde vara în jurul solstiţiului (22.06) se poate vedea Soarele 24 din 24, iar iarna tot în jurul solstiţiului (22.12) este noapte 24 din 24. Şi toată treaba asta se accentuează pe măsură ce te apropii de Polul Nord, unde ai 6 luni/an lumină 24 din 24 şi 6 luni întuneric. O chestie foarte interesantă atunci când nu eşti obişnuit să dormi noaptea pe lumină!

Temperat/Arctic

Intrăm şi într-un mic muzeu care ilustra un sat tradiţional al populaţiei Sami (eschimoşii din Laponia).

Şamanul

The Shaman

Teepee

Găsim un loc bun de cort într-o parcare foarte faină, lângă un râu învolburat, în plină câmpie! Avem parte şi de un mic show cu o tipă ce se lupta cu valurile în caiac. Era ora 20.30 şi făcuserăm 850 km.

White water kayak

Partea proastă e că Laponia e plină de ţânţari nemiloşi! Şi deja simţeam asta din plin. Degeaba găsim un loc superb de dormit la foc în mijlocul pădurii că nu e cale să stai afară fără o plasă de protecţie.

Mishto loc..

Nice place..

Noi ne instalăm cortul, nu înainte de a goli un sfert din sprayul de ţânţari pe noi!

Prima noapte albă! La propriu şi deloc la figurat! Eram aşa de miraţi că tot ieşeam afară din cort să vedem, oare nu se întunecă totuşi? Şi nu se-ntuneca. Ora 23.. lumină, 24.. lumină, 1.. la fel şi tot aşa întreaga noapte.

Ziua 4

Ne trezim cu un sunet pe care nu-l doream însă avea să ne urmărească prin toată Scandinavia de-acum încolo. Ploua..

Micul dejun printre stopi de ploaie

Breakfast through rain drops

Pe la 9.30 plecăm din loc cu direcţia Nordkapp, pe o vreme foarte cenuşie, destul de răcoroasă şi cu multe reprize de ploaie. Nimic neobişnuit pe-aici, doar că noi speram să avem parte de ceva mai neobişnuit..

Drum prin Laponia

Road in Lappland

Mama şi mânzul

Mother and calf

După alte câteva întâlniri cu renii, o ultimă aprovizionare în Finlanda la Ivalo (oamenii se plimbau pe-aici cu căciuli în cap şi mănuşi!!.. în luna iulie!!) şi schimbul unui far ars, intrăm spre dupămasă în Norvegia. La vamă nu ne sunt controlate nici măcar buletinele, ni se face doar un sondaj pentru impactul turismului asupra economiei Finlandei. Oameni relaxaţi, ce mai..

Prima oară!

Our first time!

Drumul continuă prin peisajul de tundră: afiniş, muşchi, licheni, iarbă şi peste tot mesteceni pitici, de maxim 3 metri înălţime. Noi le-am zis mesceceni! Ultimii 2-300 km înainte de Nordkapp ajungem la primul fiord (golf maritim format de gheţari pe o vale înconjurată de munţi) unde puteam vedea Marea Barents! De aici drumul merge şerpuit pe ţărmul fiordului. E de-a dreptul spectaculos!

Din loc în loc se văd căsuţe grupate, cel mai probabil locuite de pescari.

Sat pescăresc

Fishermen village

Ca să ajungem la Nordkapp trebuia să trecem pe insula Mageroya aflată la 3-4 km nord faţă de continent, însă în loc de pod a fost construit un tunel de 7 km care coboară până la 212 m sub nivelul mării.

Nordkapptunnelen

Insula, deşi are o altitudine care oscilează între 2-300 m, are un peisaj care seamănă foarte mult cu crestele alpine de la noi: păşuni, lacuri glaciare, creste. Afară temperatura era de 5-6 grade şi batea un vânt teribil.

Fiord pe Mageroya

Fjord on Mageroy

În jurul orei 20.30 ajungem şi noi la capătul continentului, după aprox 700 km în ziua respectivă şi cam 3400 km făcuţi din Arad în 4 zile. Aici este un centru de vizitare, în cea mai mare parte subteran, o parcare imensă şi încă câteva puncte mici de atracţie (globul pământesc-simbolul Capului Nord, monumentul Children of the Earth, pietre memoriale, etc). Pentru a intra în parcare şi acces în centru de vizitare noi am plătit 470 NOK (cam 300 RON!!!!). Preţuri ca la capătul lumii.. Zona este vizitată de zeci de mii de turişti anual, unii cu maşina ca şi noi, alţii cu rulotele (cei mai mulţi), alţii cu autocarele, dar foarte mulţi vin cu bicicleta sau pe jos!! Şi asta nu din primul oraş aflat la sud, ci chiar din sudul Norvegiei, după o călătorie de aproape 2000 km! E un loc într-adevăr deosebit în special pentru sentimentul unic care îl simţi când eşti acolo, sprijinit de un gard de protecţie la 100 de metri deasupra Mării Barents şi cât vezi cu ochii spre nord nu mai e nimic decât apă! Dacă ai noroc (10 % şanse..) să prinzi şi vreme senină, Soarele care nu apune toată noaptea ci doar coboară la linia orizontului e un spectacol absolut incredibil! Noi nu ne-am încadrat în cei 10 % din păcate, dar totuşi am avut acel sentiment de împlinire ce-l oferă Nordkapp! Poza următoare nu e a noastră, dar aşa arată Nordkapp la ora 24.00 într-o zi cu şansă!

Nordkapp într-o zi norocoasă

Nordkapp on a lucky day

Nordkapp - 24.00

După ce ne-am tras şi noi o poză simbolică şi am încercat să vedem câte ceva printre ceţuri, am intrat în centrul de vizitare unde chiar nu te plictiseşti cam două ore. Ne-am uitat şi la un film despre Nordkapp, pe un ecran panoramic de vreo 20 de metri lungime. Este o bisericuţă subterană, ecumenică, multe machete despre primii vizitatori ai locului, muzee, hotel şi bine-nţeles magazine de suveniruri.. scumpeeeeee!!!

Biserica Nordkapp

Nordkapp church

Ţărăncuţă norvegiană

Norwegian country girl

Şi bine-nţeles că eu vroiam să ne luăm tricouri! Şi am văzut un model superb! Parcă era salopeta de geograf! Dar când am văzut preţul.. am zis că ne mulţumim cu nişte poze în cabina de probă.. (360 NOK-240 RON/bucată!). Adevăru-i că acuma ne pare rău la amândoi că nu le-am luat.. erau de la Nordkapp!! Le puneam în ramă peste câţiva ani..;))

Poză de înrămat..

Picture for framing..

00:37 - Lumină!

00:37 - Daylight!

Fazele Soarelui la Nordkapp

Sun stages at Nordkapp

La Nordkapp am dormit din nou în maşină, vântul de afară cred că era în stare să ne rupă beţele la cort, oricum nu-l puteam nici măcar instala..

Ziua 5

Ne trezim pe la 8, sperând că ceaţa s-a mai spart, dar defapt era şi mai groasă. Ne mai învârtim puţin prin centrul de vizitare şi la 9.30, împăcaţi cu gândul că am ajuns la capătul Europei şi că Soarele sigur a fost pe undeva dincolo de nori, plecăm spre sud, descoperind nişte peisaje superbe, fie pe platouri montane fie pe ţărmurile nenumăratelor fiorduri.

Ardezie

Slate

Camuflaj perfect

Perfect camouflage

Reni maro..

Brown reindeers..

reni albi..

white reindeers..

..şi case roşii!

..and red houses!

Spre dupămasă cerul s-a mai înseninat şi peisajul a devenit (ştiu că am tot zis, dar..) superb..ce mai..

Noi şi fiordurile

Us and the fjords

Roşu merge cu peisajul;)

Red fits with the landscape;)

Port

Harbour

Senin în Norvegia!

Clear sky in Norway!

Mergem la pescuit?

Going fishing?

Furtună la orizont

Storm at the horizon

Plaja stâncoasă

Rocky beach

Seara pe la 19.30 eram într-un mic sat - Skibotn - pe ţărmul unui fiord, după aprox 500 km în ziua respectivă. Intrăm la un camping, primul din turneu, mai mult pentru că aveam nevoie de duş şi să ne încărcăm bateriile la vreo priză. Ca să intrăm cu maşina şi să ne întindem cortul plătim 170 NOK-120 RON!!. Preţuri de preţuri din nou. Ne gândim că e ok totuşi, atâta vreme cât facem duş cu apă caldă şi avem electricitate. Mda.. la duşuri ne dăm seama că dacă vrem apă caldă trebuie să introducem o fisă de 10 NOK, pentru 5 minute! Pfff.. truda voastră de norvegieni! Plătim un amar de bani pentru câţiva metri pătraţi de iarbă şi ne mai cerşiţi şi 10 coroane pentru duş. Facem planul rapid: băgăm duş la comun şi economisim 10 coroane şi de-acum înainte nu ne mai cazăm, facem doar duş, între timp aparatele pot sta la încărcat în vreo priză şi loc de cort găsim noi prin boscheţi.

Urmează a 3-a noapte fără întuneric, dar din nou cu sunetul picurilor pe cort şi maxim 10 grade afară..

Ziua 6

Azi aveam de mers cam 300 km până la un parc naţional unde aveam să urcăm muntele naţional al Norvegiei - Stetind!

Ne trezim cam târziu, tot pe burniţă, şi puţin după ora 10 ne punem iarăşi la volan. Vremea nu ne încânta deloc. Tot cerul era plumburiu şi ploua în averse, pe reprize. Deja eram resemnaţi că nu o să avem parte de o drumeţie prea plăcută dupămasă. Ne mai oprim când vedem pe marginea drumului muzee tradiţionale cu casele ce aveau acoperiş verde! În zilele următoare aveam să vedem o grămadă astfel de case, chiar şi cele noi construite preferă o izolaţie eco, plus că au un farmec deosebit, iar climatul ploios e propice pentru muşchii şi tufele ce nu cunosc noţiunea de secetă.

Casa păroasă

Hairy house

Muzeul satului norvegian

Norwegian village museum

Nationalfjell

Pe la 4 dupămasa ajungem la baza lui Stetind, o stâncă piramidală de granit care se înalţă de la nivelul fiordurilor (0 metri) până la aproape 1400 metri. Când eşti la baza ei te simţi absolut copleşit de masivitate şi verticalitate. Datorită frumuseţii (chiar dacă nu este cel mai înalt vârf al Norvegiei) a fost declarat în 2002 "muntele naţional al Norvegiei". Bine-nţeles că noi când am ajuns la baza muntelui vârful era în ceţuri, dar cel puţin nu mai ploua. Poza următoare din nou nu ne aparţine dar am vrut să se vadă frumuseţea muntelui într-o zi însorită (ceva rar pe-aici).

Stetind

Stetind pentru noi

Stetind for us

Când am văzut pe net primele imagini cu vârful, cred că e de prisos să mai spun, eram sigur ce-mi doresc cel mai mult de la călătoria asta. Să ajungem sus! Am căutat o grămadă de informaţii şi am aflat şi veşti bune şi mai puţin bune. Muntele (se vede şi-n poză) e aproape vertical, deci nu e pentru oricine. Am aflat totuşi că este o potecă turistică prin spatele muntelui, până aproape de vârf. Poteca e destul de solicitantă, partea a 2-a fiind aproape o căţărare printre blocuri mari de stâncă. Dar.. dar.. se poate ajunge doar până pe un vârf secundar, puţin peste 1300 m, iar de acolo ai de parcurs o creasta care seamănă cu o lamă de cuţit, cam 500 de metri până pe vârful principal, aflat la aprox 50 de metri altitudine mai sus. Deci, cu alte cuvinte îţi taie macaroana când eşti la doi paşi. Bine-nţeles, creasta se poate parcurge, dar cu echipament de alpinism (asta nu era o problemă..) şi cu mult mult curaj şi experienţă (asta era o problemă..). Ca să vedeţi mai bine ce ar fi presupus traversarea crestei puteţi viziona http://www.youtube.com/watch?v=cmtdWCKu3gs&feature=related. Am încercat io să o conving pe Anke dar nu am avut sorţi de izbândă şi cu cât cercetam mai mult îmi scădea şi mie moralul oricum.

Deci, ne mulţumim cu Halls Fortopp, vârful secundar care poate fi atins în aprox 4 ore de la parcare, după ce parcurgi o diferenţă de nivel de 1300 m!!

Pădurea de mesceceni

Birch forest

Pe la 16.30, echipaţi, pornim spre vârf. Pe creste era ceaţă, dar nu ploua şi nici nu bătea vântul. Acceptabil având în vedere cum a fost până aici. Traseul începe printr-o pădure superbă de mesteceni, care pe măsură ce creşte altitudinea se fac tot mai micuţi, ajung doar nişte tufe sus pe la 500 de metri, după care dispar şi rămâne doar păşunea şi piatra..

După vreo oră jumate..

After one hour an a half..

În 2 ore ajungem la un lac glaciar, Svartvatnet, aflat la 750 metri. De aici începea partea ceva mai tehnică. Pe locurile umbrite era destul de multă zăpadă încă.

Svartvatnet

Urcuş la 4 membre

Climbing with 4 limbs

La 20.30, după 4 ore de urcuş şi 1300 metri pe verticală, eram pe Halls Fortopp, obosiţi bine dar bucuroşi că ceaţa cam dispăruse şi aveam o privelişte superbă: creasta ascuţită, vârful în faţa noastră, abruptul impresionant şi fiordurile sub noi!

Creasta şi vârful Stetind.. de neatins

The ridge and Stetind.. untouchable

Prestind, fratele lui Stetind

Prestind, Stetind's brother

Stetind şi fiordurile

Stetind and the fjords

Ideea mea de cină romantică..

My ideea of a romantic dinner..

Svartvatnet

După ce mâncăm ceva pe vârf, pe la 9 seara, fără nici un stres că ajungem pe noapte, începem coborârea destul de dificilă pe prima jumătate. La un moment dat trebuia să traversăm o porţiune foarte abruptă cu zăpadă şi am încercat fără beţe. Eroare (ce putea fi) fatală! După vreo 4-5 metri nu bag bine piciorul în zăpadă şi o iau la vale fără vreo şansă de oprire, privind îngrozit hăul de sub picioare. Anke mă strigă dar degeaba, îmi şi rup o unghie încercând să frânez. La vreo 15 metri mai jos limba de zăpadă se termină şi reuşesc sa mă proptesc cu picioarele într-un bolovan. Huh..Doamne-ţi mulţam, inima-mi bate să-mi sară din piept dar mă liniştesc să nu intre şi Anke în panică. Ea îşi scoate rapid beţele şi cu grijă trece de porţiunea buclucaşă.

Pârtia neagră!

Black ski slope!

Amurg nesfârşit
Endless dusk

Ne ia cam tot 4 ore şi coborârea, mai ales cu genunchii noştri ruginiţi, iar pe la 24.30, pe o lumină crepusculară, eram jos la cort şi luam cina.

Cina de la miezul nopţii

The midnight dinner

Ziua 7

Suntem cu moralul destul de ridicat. După aproape o săptămână suntem în grafic cu zilele, am fost pe Stetind şi de acum ar trebui să înceapă etapele mai uşoare (teoretic..). Plecăm pe la 9.30, tot pe o vreme mohorâtă şi în scurt timp ajungem în Skaberget. Aici drumul se termină brusc! Trebuie să trecem un fiord şi singura modalitate e feribotul care, din fericire, are curse cam din 45 în 45 de minute. Aşteptăm cam jumătate de oră, timp în care ni se vinde şi biletul (126 NOK) de către un tip faţă de care multe caseriţe ar trebui să fie ruşinate: POS, gentuţă pentru bancnote, tuburi pentru monezi, chitanţier electronic, etc.. toate LA PURTĂTOR! Incredibil..

Caseria ambulantă

Strolling cashier

Pe feribot (încă nu eram chiar treaz..)

On the ferry (I wasn't very awake yet..)

Traversarea durează cam 30-45 de minute, după care ne continuăm drumul către sud. După prânz trecem din nou Cercul Polar de Nord, de data asta în Norvegia şi spre sud, deci am terminat cu nopţile albe 100%. Facem o pauză mai lungă şi cumpărăm şi noi ceva suveniruri.

Cercul Polar - Norvegia

Arctic Circle - Norway

Plecăm mai departe în jur de ora 17 şi imediat cum intrăm în zona temperată vremea se îmbunătăţeşte simţitor. Avem soare iarăşi!

Taigaua norvegiană..

Norwegian taiga..

..şi râul învolburat

..and the whirling river

Înainte să campăm punem planul în acţiune! Intrăm la un camping (am avut destule de unde alege..), băgăm duş de 10 NOK, bateriile la încărcat şi în jumătate de oră eram fresh, fără să mai dăm şi banii pe o bucată de pământ. În apropiere de Fjerdingen, după 610 km parcurşi în ziua respectivă, intrăm într-o mică parcare unde mai acostaseră 2 rulote. Nu avem voie să punem cortul dar dormitorul nostru pe 4 roţi ne era suficient!

Mămăliguţa!

Ziua 8

Iar începe cu stângu'. Credeam că am scăpat de ploaie şi o să fie totul însorit, dar o luăm de la capăt. Azi mergem spre Andalsnes, probabil cea mai cunoscută staţiune turistică din Norvegia (considerată capitala turistică montană a Norvegiei).

Cimitir sau parc?

Graveyard or park?

La Trondheim ştiam că centura care înconjoară oraşul se plăteşte şi ne aşteptam să dăm de-o barieră sau măcar un post de control, ceva.. Vedem nişte indicatoare care ne spun câte coroane costă porţiunile respective şi ceva cu Automatiske..., dar noi nu-nţelegem ce vor. Trecem de Trondheim, nici o maşină de poliţie nu ne urmăreşte, deci.. să fi scăpat oare de plata drumului? Sau în weekend e gratis? Nici poveste! Peste câteva zile, în apropiere de Oslo, aveam să dăm peste alte drumuri cu plată şi Automatiske.. Ne hotărâm să intrăm la un peco să cerem nişte informaţii, să nu ne trezim cu ditamai amenda peste câteva luni, prin poştă. Aici găsim un panou imens care ne luminează! Când ajungem acasă trebuie înregistrată cartea de credit pe un site de unde, folosind numărul maşinii identificat de camerele video, administraţia drumurilor din Norvegia ne va mai lua.. cam 200 şi ceva de NOK, am socotit noi. Bine ca nu mai au şi vignetă... 

Prânz în staţia de bus

Lunch in the bus station

Simplu

Seara pe la 20 ajungem în Andalsnes, după 540 km. Peste tot e ceaţă, umiditate 100 %, şanse mici de redresare pe mâine, aşa că hotărâm o zi de pauză! Oricum e duminică. Şi ne permitem să mai dăm nişte bani la un camping..

Ziua 9

Somn de voie! Afară nu se-arată nici o schimbare. Facem o plimbare prin staţiune şă admirăm simplitatea şi totuşi frumuseţea caselor unor oameni care o duc muuuult mai bine decât noi (românii), dar..ei nu au nevoie de palate..

Casa neagră

Black house

Casa albă

White house

Andalsnes

Casa galbenă

Yellow house

Corabia

The ship

Casa roşie

Red house

Căsuţa maro

Brown cottage

Seara ne gândim că am donat destul banii pentru o noapte la camping şi ne strângem cortul să găsim o parcare prin apropiere. În 10 km suntem în parcarea aflată la baza lui Trollvegen, cel mai înalt perete de stâncă vertical din Europa: 1200 metri pe verticală! Din vârf şi până jos în vale sunt defapt cam 1700 m, dar porţiunea verticală ce pleacă din vârf măsoară 1200 m (4 x Eiffel Tower!!). Nu că baza peretelui ar fi mult mai lină..

Din cauza ceţii noi vedeam cam 80% din perete, vârfurile fiind ascunse privirilor.. deocamdata..

Panou cu rutele alpine din perete

Panel with the climbing routes in the wall

Ziua 10

Pusesem ceasul să sune la 6.30, dar pe la 5.30 deschid ochii din greşeală şi cum geamul "dormitorului" era spre perete, mă trezesc instantaneu..

Soareeeeee!!!

Suuuun!!!

O trezesc rapid şi pe Anke. Nu îmi vine să cred! Mă rog într-una să nu fie doar de moment. Nu mai pot dormi. Azi avem programat un traseu ce ar trebui să fie superb şi fix acuma primim soare?? Nu se poate să ratăm! Strângem rapid dormitorul  şi plecăm spre Trollstigen - cel mai vizitat drum din Norvegia. O adevărată operă de artă în coasta muntelui, cu 11 serpentine şi 4 poduri peste cascade.

Trollstigen 1

Trollstigen 2

Trollstigen 3

În mod normal drumul e foarte aglomerat, vin multe autocare cu turişti, nu ai unde să parchezi, nu prea ai unde să te dai la o parte, dar.. la ora 7 dimineaţa.. am urcat tot drumul fără să întâlnim o singură maşină! O oră mai târziu deja începeau să tot apară: rulote, autocare, maşini mici, motociclete, biciclişti.., dar noi am fost primii!

Aura

După a 11'a serpentină drumul continuă pe un platou, iar aici dăm de alt centru de vizitare, cu suveniruri şi toate cele. Dar cireaşa de pe tort e o consolă imensă, suspendată deasupra văii pe care urcă Trollstigen. Îţi taie răsuflarea şi inima îţi urcă pe undeva pe la faringe..

Consola

Pe prora Titanicului

On the head of Titanic

Transparent

Centrul de vizitare Trollstigen

Trollstigen visitor's centre

Epic

Ştiam că de aici se poate ajunge (pe jos) până deasupra la Trollvegen (stânca sub care dormisem noaptea trecută), dar nu ştiam exact pe unde e traseul. Întrebăm la centru şi aflăm bucuroşi că e o drumeţie de aprox. 3 ore şi chiar se merită efortul. Pe lângă asta, după ce suntem scanaţi ochiometric, mai primim şi o apreciere: "pentru voi sigur nu e o problemă traseul..". Mulţam fain!

Deci totuşi nu e promenadă..

So it's not quite a walk..

Fierăstrăul

The saw

Zăpadă caldă

Warm snow

Creasta Trolltindane

Trolltindane ridge

După 3 ore de urcuş suntem pe marginea prăpastiei, deasupra celui mai înalt perete vertical din Europa! Mai bine de 1,5 km până jos în parcare.

Sus pe Trollvegen

Up on Trollvegen

Vertical

Valea Rauma

Rauma Valley

Caietul de amintiri

Memoir notebook

Arcada

Base jump?

Zăpada de August

August snow

Trollstigen la amiază

Trollstigen in the afternoon

Asta-i Norvegia ce-o ştiu eu..

This is the Norway I know..

Zig Zag

La întoarcere mai zăbovim la nişte poze, ceaţa de dimineaţă dispăruse cu totul dar consola era plină de turişti. Ne împachetăm şi plecăm spre Geirang Fjord, alt punct turistic important.

Gata pentru decolare

Ready for take-off

Pauză

Break

În drum spre Geirang

On the way to Geirang

Rustic

Trecem printr-o zonă rurală unde se pare că agricultura o duce foarte bine pe seama.. căpşunilor!!

Roşu merge cu peisajul.. din nou

Red fits in the landscape.. again

Drumul se termină din nou la Linge, de vină fiind un alt fiord. Se rezolvă şi de data asta cu un feribot, nu însă înainte de a pierde prima tură din cauză că POS'ul nu ne citea cardul şi a trebuit să mergem să scoatem coroane de la un bancomat.

Ferry

Eidsdal

Coada lui Geiranger

Geiranger's tail

Ascunzătoarea vikingilor

The vikings' hideout

Geiranger

Prindem următorul feribot şi trecerea nu durează mai mult de 10-15 minute, costul e şi el mai mic - 89 coroane. Ne propusesem să campăm la Geirang peste noapte, dar nu vroiam să mai facem donaţii la campinguri. Punem în acţiune iarăşi faza cu duşul şi la câteva zeci de km mai în sud, lângă Billingen, găsim o parcare pustie unde puteam întinde cortul liniştiţi. Azi am făcut doar vreo 150 km, am avut o zi excelentă şi am reuşit să bifăm alte 3 obiective importante din cele 8. Mai aveam 2: Preikestolen şi Kjerag.

Ziua 11
8.00-Trezirea! Cer plumburiu.. nimic nou. Azi nici nu ne interesează prea mult vremea, aveam doar o etapă lungă la volan, până în sudul ţării. La 9.20 plecăm şi în afară de câteva scurte opriri, stăm doar în maşină.

Camping nordic

Verde

Green

Biserica roşie?

Red church?

Platoul glaciar Hardanger

Hardanger glacial plateau

Hardangerfjord

Spre seară avem parte de o surpriză cam neplăcută. Făcuserăm aşa multe poze şi filmuleţe ziua anterioară, încât bateria la aparat cedase complet. Soluţia.. campăm iarăşi la un camping. Găsim unul foarte accesibil (150 NOK şi duşuri gratuite!!) şi pe la 22.30, după 620 km, ne trântim şi noi la somn! Mâine e o zi mare!!

Ziua 12

Ziua cea mare! Azi trebuie neaparat să avem soare! De ce? Pentru că mergem pe Preikestoleeeen!!

Aici trebuie să fac o mică paranteză.. Ce'i cu Preikestolenu ăsta? Păi.. în Norvegia sunt o grămadă de puncte de belvedere care-ţi iau răsuflarea. Unul mai ameţitor ca celălalt. Nu-i de mirare cu un asemenea relief.. Dar! Dintre toate punctele astea de belvedere, 3 sunt ..cum să zic io.. adică de-a dreptul IREALE! Le vezi în poze, pe net şi primul lucru ce-ţi vine în minte.."e trucaj..Photoshop..nu poate fi real". Şi totuşi sunt foarte reale: Preikestolen ("Amvonul" - o verticală de 600 m deasupra fiordului Lyse), Kjeragbolten (un bolovan înţepenit într-o fisură la 1000 m deasupra aceluiaşi fiord) şi Trolltunga ("Limba trolilor" - o lespede aflată la 700 m deasupra lacului Ringedalsvatnet).

Preikestolen - Kjeragbolten - Trolltunga

Şi totuşi.. de ce ne agităm atâta cu Preikestolenu ăsta? Pentru că acum vreo 4-5 ani, în timp ce mă uitam cu Anke la un PPS despre locul ăsta, am promis că în luna de miere îl vizităm! Nu am reuşit anul trecut, dar nu ne-am dat bătuţi! Aşa că, azi, doar azi, în ziua cea mare, dă-ne Soare Doamne!!

Sunteţi aici!

You are here!

Şi Soare am primit! Şi ultimele rămăşiţe de nori se dădeau la o parte! Nici nu ne mai gândim la toate zilele cu nori şi vânt şi ploi şi frig.. Azi avem Soare!! Doamne-ţi mulţam!

Happy

Stairway to heaven

Alee de lemn

Wooden path

Din parcare până sus pe Preikestolen este un traseu marcat, ce durează cam 2 ore. Şi nu e tocmai uşor, chiar dacă pe alocuri are şi porţiuni plate. Oricum, faima locului e prea mare ca să nu fie plin de turişti. Şi în toată Norvegia nu am văzut vre-un loc cu aşa mulţi străini: cu miile! Se pare că n-am fost singurii impresionaţi..

Autostrada Preikestolen

Preikestolen Highway

Păzea!

Watch out!

În mai puţin de 2 ore ajungem şi noi, iar priveliştea nici nu se compară cu pozele. Eram convins că n-o să am nici o problemă să stau pe marginea stâncii, dar.. pfoooi.. oamenii aştia nu-s normali! Mie-mi tremurau picioarele la mai puţin de 5 metri depărtare de la margine! Nu glumesc! Şi chiar nu am frică de înălţime..

600 m!

Voi nu sunteţi cu toţi neuronii la un loc.. aşa-i??

Adevăru-i că dacă era prin Austria, Elveţia.. era un gard aici demult. Dar norvegienii ştiu că tocmai ăsta-i farmecul locului.. relaxaţi ce mai;)) (vorba lu' Anca Lungu..)

Honeymoon reloaded!

Atâta pot şi io..

That's all I can do..

Lysefjord

Preikestolen fisurat!

Preikestolen cracked!

Amvonul..

The Pulpit..

şi predicatorii!
and the preachers!

Black.. Man in Black!

Stăm cam o oră şi ne tot minunăm de locul ăsta. Facem poze din toate unghiurile şi apoi ne întoarcem la maşină victorioşi! Trebuie să înconjurăm tot fiordul pe undeva prin sud ca să ajungem chiar în capătul lui, acolo unde se află Kjeragbolten!

Ultima tură cu feribotul

Last ferry ride

Oile agresive!

Agressive sheep!

Senin de Norvegia

Norwegian clear sky

Eco Village

De la Preikestolen am tot înconjurat fiordul cam 150 km, dintre care ultimii 30 pe un drum cu o singură bandă, absolut superb.

One Way

Parcarea de unde se pleacă spre Kjerag se află chiar deasupra lui Lysebotn, un mic port la capătul lui Lysefjord. Aici este un alt centru de vizitare, iar traseul până la bolovanul înţepenit durează 3 ore şi ni se atrage atenţia că este destul de abrupt. Şi din câte am văzut până acum, norvegienii ştiu ce vorbesc..

Lysebotn

Noi plănuisem să urcăm la Kjerag a doua zi de dimineaţă, aşa că găsim un loc de parcare, tragem un cuş-cuş ca la mama acasă şi apoi somn la dormitor!

Bucătăria

The Kitchen

Dinning & Bedroom

Ziua 13

Niciodată n-am fost superstiţios şi nici acum nu sunt, chiar dacă în ziua 13, din cauza vântului, ceţii, ploii şi frigului am fost nevoiţi să abandonăm vizita la Kjerag. Ghinion? Nu cred.. aşa e Norvegia. Noi suntem ff mulţumitori că din 8 obiective mari pe care ni le-am propus să le vizităm, ăsta-i singurul ce ne-a scăpat. Nu pentru totdeuna.. zicem noi;)

Aşa că, fără să stăm mult pe gânduri setăm cap-compas Arad şi ..dă-i bătaie!

Chiar la început reuşim să ne rătăcim aşa puţin (asta poate din cauza lui 13..;))), dar ne dăm seama repede şi reparăm greşala. Cu ocazia asta vizităm şi un canion destul de mishto. Ghinion să fi fost...??

Îngust

Narrow

Alpiniştii;)

The climbers;)

În jurul orei 4 dupămasa ajungem la Oslo, dar nu intrăm în oraş, îl lăsăm şi pe el pentru următoarea vizită. De aici începe şi autostrada, aşa că ne mişcăm mult mai repede. Spre seară intrăm în Suedia şi continuăm până undeva în sudul oraşului Goteborg, după 715 km parcurşi. Ne-am fi oprit înainte să intrăm în Goteborg dar parcarea era plină de... ţigani români, cu numere de Germania bine'nţeles. Ce făceau ei acolo nu e greu de ghicit. Ne-am prins şi noi repede şi am schimbat parcarea. Oricum am dormit cu ceva emoţii. Pff.... în Suedia!!!!!

Ziua 14

Ne continuăm drumul spre sud, prin Suedia, până la Malmo. De aici părăsim Scandinavia şi, cu ajutorul faimoaselor poduri-tunel Oresund (16 km - taxa 40 Eur), Storebaelt (18 km - taxa 37 Eur) şi Lillebaelt (1 km, fără taxă) trecem prin Danemarca şi intrăm din nou pe continent.

Oresund

Storabaelt

Lillebaelt

Noaptea târziu, pe la 2, ajungem la Dresda, după 1200 km plictisitori pe autostradă. Noroc cu "stau'ul" de 2 ore de la Hamburg..

Ziua 15

La 9 dimineaţa plecăm din Dresda, luăm la rând Cehia (cu o autostradă dezastru..), Slovacia, Ungaria (cu 2 ore de blocaj la Budapesta, că toţi italienii veneau "acasă"), pe la 11 seara intrăm în ţară şi de la vamă aproape 2 ore până în Arad! Welcome to Romania!!

Concluzii:

- 9300 km în 15 zile

- 440 litri de motorina (consum mediu 4,75%)
- 13 ţări traversate
- 5 feriboturi
- 1350 Euro - costuri totale!

Cu un asemenea cost-record sigur mai putem visa la următoarea aventură nordică!

Traseul prin Europa

The trip through Europe

Traseul prin Norvegia

The trip through Norway

Un scurt filmuleţ cu aventura noastră nordică: http://www.youtube.com/watch?v=i7KF8t5FsKg