Două zile de ghinion - Ţarcu, octombrie 2002

Two days of badluck
by Dani G
.

Eram la începutul anului III de facultă şi aveam programată o săptămână de practică în Ungaria. Cum eu nu eram interesat de pusta maghiară am plănuit cu un coleg (Cristi Motica) să ne facem noi practica la munte, la noi în ţară!

Planul era criminal de-a dreptul: în 3 zile să facem creasta Ţarcului de la Poiana Mărului, creasta Godeanului şi Retezatul!

Joi seara eram în Caransebeş la Cristi, iar vineri dimineaţa la prima oră plecăm la ocazie spre Poiana Mărului. Nu suntem foarte norocoşi şi abia pe la prânz ajungem în mica staţiune cam uitată de lume. Cristi zice că ştie drumul spre Vf. Bloju, dar după o rătăceală de mai bine de o oră renunţăm la plan şi ne întoarcem în Poiană cu gândul să o luăm pe Valea Şuculeţului până în căldarea Oltenei. Avem noroc cu o maşină de lemne ce ne duce până aproape la destinaţie. Mai avem doar de urcat muchia Căleanului şi apoi să găsim o potecă spre Ţarcu. Aveam rucsacii aşa de încărcaţi încât în aproximativ o oră cât am urcat, deja eram epuizaţi. Ne pregătiserăm de iarnă, dar se pare că anul ăsta nu prea se grăbea să vină.

Acolo-i Ţarcu!

There's Tarcu!

.

Sus în creastă ne dăm seama că mai avem destul de mult până pe Ţarcu şi Soarele începea să apună. Ochim o stână mai jos în căldarea Oltenei şi pentru seara asta profităm de faptul că ciobanii au coborât cu oile de ceva vreme şi ne instalăm noi tabăra înăuntru.

La hotel..
At the hotel..
.

A 2'a zi, resemnaţi că nu ducem planul la bun sfârşit, o luăm în sus pe o cărare destul de abruptă, spre staţia meteo de pe vârf.

Lac de morenă
Moraine lake
.

Urcarea spre Ţarcu
The climb to Tarcu.

Când ajungem în faţa staţiei sare la noi patrupedul de serviciu, mă muşcă de călcâi (noroc cu bocancii sănătoşi..) şi când să mă trag la o parte calc aiurea peste nişte lemne.. entorsă! Şi încă una nasoală de tot.

Intrăm în staţie şi după ce blagoslovesc câinele bine, îmi dau seama că nu prea mai pot umbla cu piciorul în halul ăsta. Cabanierul îmi zice că în seara asta o să coboare tractorul ce le duce lor provizii, până la Cuntu. Avem noroc şi suntem luaţi la bord (eu înghesuit în cabină şi Cristi în remorcă). Urmează o coborâre hardcore până la Cuntu, o noapte dormită în cabană (la troc cu merindele noastre care nu ne mai erau de folos oricum..) şi ziua următoare din nou cu tractorul până în Caransebeş! Prind chiar şi trenul spre Arad! Până la urmă nici nu ştiu ce să zic.. ghinion sau...???

Traseul: albastru-pe jos, maro-cu camionul de lemne, roşu-cu tractorul
The trail: blue-by foot, brown-with the log truck, red-by tractor