The downfall!
by Dani G
.
by Dani G
.
Duminica asta îi facem pe plac şi la Adi şi punem de-o tură scurtă de bike. Nu ne-am decis asupra traseului până înainte de plecare. Eu mă gândisem la un Şiria-Căsoaia-Feredeu-Şiria, numa' că Adi era setat pe valea Şoimoşului. În cele din urmă las după el şi mergem din nou spre Radna. Suntem 8: Adi, Ralf, Anke, eu şi 4 prieteni de-a lui Adi.
.
Urcuş spre creastă
Climb towards the ridge
.
Pe maşină Sârbu verifică prognoza şi ne dă undă verde: "Azi nu ne plouă!!".
.
Începe duşul
The shower begins.
Nu ştiu pe ce vraci o'ntrebat, da' cred că nici ăsta n-o mai avut zile multe.. În fine, dupămasa arăta superb şi nu aveam motive să nu-l credem. Pe la 3 încălecăm şeile şi-i dăm în sus spre creastă pe valea Şoimoşului. Pe uliţa satului văd un şarpe mort, mă uit bine la el, avea cam un metru lungime şi 3-4 cm diametru. N-am eu multe cunoştinţe de herpetologie şi nici nu m-aş fi gândit vreodată că sunt vipere în zonă, dar după cum arăta sunt 99% că asta era.
.
Curg pâraie pe cărări..Creeks running on the paths...
Dau mai departe cu spor, singurul pericol atotprezent fiind reprezentat de ţânţarii care ne invadau pur şi simplu şi nici măcar sprayul nu folosea la nimic. Cam după două ore ajungem în creastă, facem planul încotro s-o luăm: "la dreapta e Highişul, la stânga ..e mai uşor". Lumea hotărăşte stânga, eu mă supun din nou şi dacă tot nu facem mare lucru azi măcar să mâncăm bine. Mă pun jos cu Anke şi scoatem din merindea ei nişte bucăţi de pizza şi apoi cozonac cu nucă şi mac!! Yummmiiii!!
.
.
Greu la deal prin nămoale..Hard climb in the mud..
.
Şi cam până aici ne-o fost bine. După vreo două minute începe să picure, mai se opreşte, iar mai picură şi tot aşa, destul să ne facem noi speranţe că n-o să dureze. Mda.., apoi începe şi toarnă!! Nici nu mai are rost să stau sub copac, oricum o să fiu ciuciulete imediat. Ne hotărâm să mergem mai departe, dacă tot ne udă măcar să ne ude din mers. Drumul forestier se transformă brusc într-o mlaştină şi asta face ca doi dintre noi să hotărască întoarcerea pe unde am urcat. Ceilalţi vrem să continuăm spre Cladoviţa aşa că împingem din greu prin nămoale. După scurt timp Sârbu ne zice că ar fi mai înţelept să facem cale întoarsă şi noi, dar asta-mi sună a renunţare după ce am sărit 49 de garduri.., mai ales că după hartă eram la 5 minute de mijlocul traseului, adică punctul maxim de unde începeam să coborâm.
.
.
..dar nici la coborâre nu-i uşor..but the descend is just as tough
.
Ne împărţim din nou în două tabere, eu cu Anke mergem mai departe, iar ceilalţi se întorc pe valea Şoimoşului. După 5 min întradevăr ajungem sub vf. Crucea Ţiganului, ultimul urcuş al traseului şi de aici nu avem decât coborâre, mai exact vreo 10 km până în satul Cladova unde începe asfaltul. Facem câteva opriri mai lungi să ne curăţăm frânele de mâl şi în rest dăm bătaie la vale! Deja arătam ca nişte purcei care s-or jucat prin noroaie, da' nu mai conta, puteam trece prin toate bălţile fără să mai ţinem cont de haine, rucsaci, bikuri. Am şi trecut pe lângă 2 "turme" de mistreţi care nu păreau foarte speriaţi de noi, semn că nu prea arătam a oameni. Prin sat lumea se uita la noi ca la felu' patru şi nici ăsta nu era semn de bine. Acuma mergea numa' bine "Nu-mi pasă de nimic, de nimic, sunt fericit..."
.
.
Am rămas doar noi!
It's only the 2 of us left!
It's only the 2 of us left!
Ajungem în cele din urmă la asfalt pe la ora 7 şi după 2-3 km ne întâlnim cu Sârbu şi Ralf care ajunseseră deja la maşină şi acuma veneau după noi. Acasă băgăm bikurile direct sub furtun, îmi bag şi adidaşii tot acolo, că nu merită tratament mai special şi apoi trec şi eu în vană să scap de "masca" de nămol.
