Outdoor Life: Bicicleală de vis! - Juliţa-Mădrigeşti, 10.03.2012

sâmbătă, 10 martie 2012

Bicicleală de vis! - Juliţa-Mădrigeşti, 10.03.2012

Dream cycling

by Dani G

Anul trecut în septembrie, în timpul unei alte ture prin Zărand, descopeream stupefiat că arădenii au mai tras un drum de asfalt prin munţi, al doilea după Şiria-Feredeu. Eu l-am denumit Transzărandul.. că ăsta trece chiar peste creasta principală, de la Juliţa (75 km de Arad) până la Gurahonţ. Foarte tare zic.., n-o fi prea umblat că nu e zonă turistică şi e numai bun de pedalat când e noroiu prea mare pe forestiere.

Revenind în prezent.. vine primăvara!! Şi ca în fiecare an, nu mai am rabdare după atâta leneveală şi frig. Îmi aduc aminte de drumul respectiv, cea mai bună variantă pentru bike deocamdată, dau un anunţ să se mai adune lume, vremea se arată perfectă pe site'uri şi la nemţi şi la americani, singura necunoscută rămânând posibila zăpadă de pe creastă.

Vineri seara ţinem un mini chef că fusese ziua lu Anke şi urmează cealaltă Anca, dar pe la 12 spargem târgul (sorry guys..) că aveam nevoie de somn. Pe la 4 noaptea ne trezesc telefoanele că Dănuţ o devenit tătic..(app felicitări!!), iar dimineaţa la 7.15 (încă buimaci rău..) ne dăm întâlnire cu Lorant şi Marius. În Lipova ni se alătură Jim din Timişoara aşa că în total suntem 5, iar la 9.20 începem pedalatul!

Start

E destul de răcoros încă, dar drumul foarte slab înclinat ne ajută să păstrăm o medie lejeră de 16-17 km/oră care face bine la încălzire.

Dimineaţă de 0 grade C

0 degrees C morning

După aproximativ 17 km şi doar 150 m diferenţă de nivel câştigată, intrăm în Slatina de Mureş, o localitate situată în mijlocul munţilor. De aici începe urcuşul adevărat, în următorii 5 km urcând peste 250 de metri diferenţă de nivel.

Dupa primii 18 km..

After the first 18 km..

Prima serpentină

The first wind

Deja ne era cald..

It was worm already..

A 2'a, a 3'a, a....7'a serpentină!!

The 2'nd, the 3'rd, the... 7'th wind!!

Ne încălzim bine pe urcuş, deja sunt cam 10 grade afară şi Soarele e superb, iar în jur de ora 12 ajungem la altitudinea maximă a drumului de creastă: 565 m. Începem coborârea şi în scurt timp dăm de prima porţiune unde zăpada încă rezista cu vitejie temperaturilor pozitive. Era versantul nordic şi Soarele nu prea ajungea p'aicea. Facem câteva drifturi, ne mai dăm jos din şa (de voie de nevoie..), dar reuşim să trecem nevătămaţi de toate porţiunile îngheţate. Ne gândim că la întoarcere o să avem ceva probleme aici dar deocamdată ne bucurăm de coborâre.

Versantul nordic

The north face

După vreo 2-3 km de când începuserăm coborârea asfaltul se termină şi începe un drum de piatră, fundaţia pentru asfaltul care va urma (sperăm..). Nu e chiar o surpriză, în septembrie tot aici se terminase bucuria dar speram ca între timp să fi continuat lucrările. Mai aveam cam 5-6 km până în Mădrigeşti, primul sat şi ţinta noastră pe ziua de azi şi ne gândim dacă să continuăm printre băltoace şi noroaie sau să ne întoarcem. Aşteptăm să vedem ce zice Anke.. Surpriză! Anke mai vrea să pedaleze.. prin noroaie;)) Adevăru-i că era prea faină vremea ca să ne oprim aşa repede. Ne stropim din cap până-n picioare (în special eu.., cred că noile cauciucuri au ceva aruncător de noroi încorporat) dar asta nu mai contează acum, iar la intrarea în Mădrigeşti începe iarăşi asfaltul.

Mădrigeşti

Odată ţinta atinsă facem stânga-mprejur şi la ieşirea din sat tragem un picnic câmpenesc cu merindea din rucsaci.

Faţă

Front

Spate

Back

Picnicul de la ora 1

The 1 o'clock picnic

Cadou lu' Anke

Anke's present

Cu burţile pline şi fundurile tăbăcite bine, pe la 13.20 ne suim din nou pe căluţi cu gândul la urcarea ce ne aştepta, dar şi la lunga coborâre de după creastă!

Trecem de porţiunea accidentată, trecem destul de uşor (mult mai uşor decât ne gândeam) şi de zonele cu zăpadă, profităm din plin de ultima coborâre a zilei şi la ora 16.00 după 65 km de pedalat ajungem iarăşi la maşină.