Practica de Geomorfologie - Făgăraş, iunie 2002

Geomorphology practice
by Dani G
.
Practica de vară la sfârşitul anului II, în Munţii Făgăraş - zona Bâlea, cu prof. Urdea Petru şi Voiculescu Mircea.

Trasfăgărăşanul şi valea glaciară Bâlea

The Transfagarasan and Bâlea glacial valley

.

Creasta deasupra Bâlei

The ridge above Bâlea
.
Cu Moldoveanu în spate
With Moldoveanu in the background
.

Seminar în ceaţă
Foggy seminary.

Prospectări nivologice
Snow prospects.

Căldură mare..
Great heat..
.

The Master - Prof. Petru Urdea

Micii speologi la Moneasa - octombrie 2001

Young cavers at Moneasa
by Dani G

La începutul anului studenţesc am văzut un anunţ pe holul facultăţii, cu înscrieri la un curs de iniţiere în speologie. M-am hotărât să merg cu încă un coleg şi pentru că nu vroiam să stau în weekend în Timişoara când se făceau anumite şedinţe practice, m-am gândit să merg cu Adi M la Moneasa să pun în practică unele lucruri (măcar folosirea salopetei şi a lămpii cu carbid..).

În jurul staţiunii sunt câteva cavităţi carstice, însă noi nu le ştiam pe toate şi nici nu aveam echipament adecvat pentru multe din ele. Ne mulţumim deci cu o vizită la Peştera Liliecilor unde intrăm târâş până în cele mai îndepărtate cotloane, având din plin ocazia să ne noroim salopetele şi să ne umplem de funingine pe la ochi. Ca să nu ne plictisim mai urcăm şi până în Tinoasa, iar în drum ne oprim la Avenul Izoi pe care îl inspectăm doar cu privirea, de sus, neavând echipament de rapel. Mai dăm şi o tură până la cariera de marmură pe lângă care găsim un ponor destul de mare cu o cădere de apă vizibilă de aproximativ 5 metri.

Cam asta a fost ieşirea noastră din weekend şi chiar dacă nu ne putem mândri cu performanţe speo notabile, ne mulţumim cu ideea că ăsta e anul iniţierilor!

.

Pregătiţi de târâş

Ready to crawl

În Peştera Liliecilor
Inside Bat's Cave
Alunecare forţată
Uncontrolled slide

Şarpe de alun
Hazel tree snake

Cascada
The waterfall

Poiana Tinoasa
Tinoasa glade

La plimbare prin Zărand - Căsoaia, octombrie 2001

Hiking in Zarand
by Dani G

O parte din trupa din vară (eu, Adi S, Teo, Anca) ne-am gândit să facem un mic "remember Făgăraş" şi să ieşim un weekend pe nişte dealuri din apropiere. Cred că esenţial era să cărăm rucsacul în spate şi să ne amintim de aventurile petrecute la înălţimi mai mari.

Mi-am adus aminte de tura făcută la începutul anului cu Adi M, de la Şoimoş la Şiria şi m-am gândit că ar fi numai bună, cu o oprire peste noapte la Căsoaia (de data asta luându-ne 2 zile pentru ea). Ni se mai alătura Radiana, Mary şi Adi M şi sâmbăta dimineaţa eram din nou în trenul de Radna.

Două fete erau pentru prima dată la Şoimoş aşa că facem un prim popas aici apoi îi dăm bătaie spre cabană. Cărarea clară la început devine iarăşi destul de ambiguă, însă aveam cu Adi o experienţă destul de recentă aici, aşa că dupămasa târziu reuşim să ajungem la Tabăra şcolară unde ne cazăm într-o căsuţă. La cină facem o tocană de legume "a la Sârbu", iar apoi fiindcă tot am cărat chitara dupa noi, ne punem la cântat în jurul focului. Nişte băieţi din alt grup de turişti veniţi din Arad ne aud, se pun la foc cu noi şi după ceva timp ne întreabă dacă le dăm voie şi lor să ne cânte ceva. Ne gândim că nu strică un mic schimb de experienţă, îi dau chitara unuia şi mini recitalul începe. Mari iubitori de folk, băieţii zic la piese una după alta şi zic şi iar zic şi după ceva vreme (nici nu mai ştiu exact cât trecuse) ne cam plictisim şi unul câte unul ne retragem în căsuţă şi îi lăsăm pe baieţi să se bucure singuri.

Noaptea ne cam chinuim în căsuţă, înghesuindu-ne 7 pe 3 locuri şi dimineaţa ne trezim care pe unde în cele mai proaste posibile poziţii de dormit..

A doua zi continuăm spre Şiria, drumul fiind destul de plicticos pentru cei obişnuiţi doar cu ieşiri prin Retezat, Făgăraş, Bucegi, etc. Eh.. ce să faci, mai trebuie să fim patrioţi şi faţă de judeţul nostru! Deviem din nou la Feredeu, ne mai oprim şi la ruinele cetăţii Şiria, iar spre seară eram în tren spre Arad.

P.S. ..din păcate asta-i altă tură "photo-free"...

Făgăraş în mileniul III - august, 2001

Fagaras in the 3'rd millenium

by Dani G

.

6 zile 1 2 3 4 5 66 days 1 2 3 4 5 6
.

Abia trecuseră 2 ani de la ultima tură prin Făgăraş şi amintirile frumoase de aici erau încă proaspete în mintea noastră. Cred că ăsta e principalul motiv pentru care am ales aşa de uşor să ne întoarcem. Eram tot 6, ca acum 2 ani, doar componenţa trupei era puţin diferită: Anca, Darius şi sora lui erau la primul Făgăraş, iar Adi, Teo şi eu fusesem şi acum 2 ani.

.

Refugiul Scara

Scara refuge

.

Anul ăsta ne-am propus o abordare vest-est şi o porţiune ceva mai lungă faţă de data trecută, mai exact creasta între Şaua Suru şi Fereastra Mare a Sâmbetei. După părerea mea pe sectorul respectiv ai parte de 99% din plăcerile oferite de creasta celui mai înalt masiv de la noi: lacuri glaciare prin fiecare căldare, Custura Sărăţii, creasta La trei Paşi de Moarte, Strunga Dracului, vf. Negoiu şi Moldoveanu, priveliştea spre Bâlea Lac şi bine-nţeles lacul Capra-locul nostru preferat de campare. (şi multe altele...)

.

La mulţi ani mie!

Happy birthday to me!.

Duminica seara părăsim Aradul pe "drumul de fier" şi după ce schimbăm iarăşi câteva personale şi accelerate, ajungem dimineaţa la prima oră în gara Sebeş Olt de unde prindem o căruţă la ocazie până în Sebeşu de Jos. Omul e cumsecade şi ne duce la el în curte unde ne lasă să luăm micul dejun (din rucsacul propriu), să mai vizităm o ultimă dată o toaletă normală şi să ne echipăm de urcuş. În jur de 8..9 cred că am reuşit să plecăm, am luat-o pe drumul forestier pe Moaşa Sebeşului şi pe la amiază eram la refugiul Suru pe o mocănească numa' bună de tras pe dreapta. Noi nu aveam în program să numărăm oi, aşa că ne mulţumim cu un ceai cald din muguri de brad şi-i dăm bătaie spre creastă. După ce ieşim în golul alpin începem să lăsăm norii în urmă şi zărim Şaua Surului unde, după aproximativ 1500 m de urcuş, ne instalăm tabăra.
.

Poză de testament ;)
Testament picture ;)

Marţi ne trezim pe un soare acceptabil şi începem traseul de creastă. Aveam de parcurs porţiunea Şaua Suru-Refugiul Scara, o bucată destul de lină (în afară de coborârea în căldarea Avrigului), dar numai bună pentru noi, care ne resimţeam după prima zi de tras tare la deal. La Scara ajungem destul de repede şi profităm de faptul că refugiul e gol, nu mai instalăm corturile şi ocupăm priciurile de sus unde era mai curat. Dimineaţa următoare avea să fie una mai specială. Mă trezisem cu un an mai bătrân!! Era 15 august şi era cel mai potrivit loc să mă bucur de cei 20 de ani pe care îi împlineam. După ce dau vestea mă trezesc cu un minitort din blat de biscuiţi şi cremă de finetti! Nu insistăm cu petrecerea foarte mult pentru că aveam treburi mai importante: azi era programată partea cea mai spactaculoasă (şi promit că nu era planificată în funcţie de mine;)) cu vf. Negoiu, Custura Sărăţii, Strunga Dracului, lacul Călţun, deci destule detalii ca să-mi facă ziua de neuitat! Spre seară ajungem la Lacul Capra, la vreo 2-300 metri deasupra gălăgiei de pe Transfăgărăşan, instalăm corturile într-un loc superb şi ne bucurăm de cerul senin pe care stelele păreau a fi la o aruncătură de băţ, până ce frigul ne ia în primire şi ne obligă să intrăm în saci.

Hornarii
The chimney sweepers

Joi profităm de faptul că aveam programată încă o tură scurtă, lenevim în sacii de dormit până târziu şi apoi mergem la spălat, la lac. În timp ce ne prosteam pe lângă corturi cuiva îi vine ideea să ne facă o poză...mda.. şi de aici începe partea tristă a povestirii. Ia aparatu' de unde nu-i! După lungi căutări prin toţi rucsacii posibili, fără succes, ne dăm seama că îl pierdusem pe undeva pe traseu. După alte momente de brainstorm ajungem la concluzia ca vinovatul era.. subsemnatul, care purtase aparatul agăţat de rucsac toată ziua de ieri. Încerc să-mi dau seama unde s-ar fi putut întâmpla nefericitul accident dar degeaba, putea fi oriunde. Ne gândim cu amar la pozele noastre din zona cea mai fotogenică, dar n-avem de ales, ne resemnăm cu gândul la câteva poze din celălalt aparat pe care îl aveam şi plecăm spre Podul Giurgiului. Seara, după multe gânduri îmi dau seama că singurul loc unde puteam pierde aparatul era vf. Capra, adică la o jumătate de oră de lacul unde fusesem noi dimineaţă. Îmi vine să mă iau de cap, dar acum nu mai aveam ce face, eram departe şi sigur cineva îl văzuse de mult. Concluzia e simplă: trebuie să ne întoarcem în Făgăraş cât de curând pentru o şedinţă foto pe Custura Sărăţii;). Vineri, ultima zi de creastă, urcăm şi ultimul obiectiv - vf. Moldoveanu, iar din Fereastra Mare coborâm spre Cabana Sâmbăta.

Dimineaţă la lacul Podul Giurgiului
Morning at lake Podul Giurgiului

Ultima zi o luăm la vale şi nu ne oprim până în gara din Voila (ajutaţi şi de o maşină la ocazie). Aveam în plan să vizităm Sighişoara şi pentru că nu era nici o rută directă am mers până în Braşov de unde am luat alt tren spre Sighişoara. Dupămasa am vizitat cetatea veche, am mai stat la o pizza şi seara din nou în tren, direcţia HOME!

Moldoveanu.. din nou
Moldoveanu.. again

Paznici de noapte la Vadu Crisului - iulie 2001

Night watchers at Vadu Crisului

by Dani G

.

Pe la începutul lui iulie am terminat cu sesiunea de vară, eram integralist şi aveam de gând să folosesc orice ocazie să plec prin ţară, în limita finanţelor disponibile. Prima ofertă vine din partea lui Adi M. care vrea să mergem până în Cluj să ne cumpărăm ceva echipament de la Atta şi alte magazine de munte. La întoarcere aveam să ne oprim în Vadu Crişului şi să explorăm puţin zona asta.

.

Deasupra Crişului Repede

Above the Repede Criş

.

N-i se alătură şi Dani B. care vroia să caute şi el ceva echipament prin Cluj şi dimineaţa devreme plecam cu trenul spre inima Ardealului. Dupămasa o pierdem pe la toate magazinele montane din oraş, fără rezultate notabile, ba nu găseam ce ne trebuia ba erau foarte scumpe. Asta e, ne consolăm cu gâdul că mergem în Vad. Spre seară eram deja pe malul Crişului şi căutam loc de cort împreună cu Adi, Dani venind direct la Arad. Ne găsim un loc mai drept la vreo 20 de metri de tabăra unui grup de maghiari, punem de cină şi ne pregătim de o noapte de odihnă după atâta umblat. Când să intrăm în cort avem parte de vizita liderului celuilalt grup care ne aduce nişte cârnaţi picanţi cum numa' în Ungaria cred că găseam! Primim bucuroşi cadoul şi facem puţină conversaţie ca între vecini. Printre altele ne spune să avem grijă că noaptea au obiceiul să vină nişte escroci de prin sat care fură din corturi. Ei au păţit-o în prima lor noapte şi de atunci aveau pază cu schimbul toată noaptea.

.

Captain Caveman??

.

Pfuuu... asta ne mai lipsea la oboseala noastră.. să facem de strajă toată noaptea în 2 oameni. Ne gândim să ne tragem mai aproape de corturile ungurilor dar ne gândim să nu le invadăm spaţiul, nefiind încă în relaţii foarte amicale cu ei, în ciuda cârnaţilor primiţi. Ne resemnăm destul de repede, ne punem pe strâns lemne, facem focul şi încep eu cu prima strajă de o oră. Timpul zboară... doar atunci când nu-ţi doreşti asta, acum din păcate număram fiecare secundă, eram cu atenţia încordată la fiecare foşnet şi până să vină rândul lui Adi am crezut că a trecut toată noaptea. Am făcut fiecare cam trei schimburi până să apară primele raze de lumină şi apoi ne-am băgat amândoi în cort să mai sforăim vreo două ceasuri liniştiţi.

Peştera Zmăului
Zmău's Cave

Pe la 9 ne-am trezit pe o căldură insuportabilă, eram transpiraţi leoarcă şi ne-am dus direct la Criş să ne răcorim. Ne-am bucurat că n-am avut parte de vizite nedorite, ne-am povestit unul altuia cum ne-am simţit când eram de strajă şi am concluzionat că ne-au prins tare bine cârnaţii fripţi la foc! Mai târziu am plecat să facem o tură de recunoaştere a zonei. Am urcat pe stâncile de deasupra defileului şi am intrat în câteva peşteri mici de la baza pereţilor.

Cascada Vadu Crişului

Vadu Crişului waterfall

.

Seara ne adunăm lucrurile şi mergem la haltă, urma să luăm un personal spre Oradea, iar de acolo altul spre Arad. În Oradea iar avem parte de surprize feroviare, adormim în gară în aşteptarea altui tren şi pe la 7 dimineaţa plecăm în cele din urmă către casă. Trenul era plin de oamenii muncii care se grăbeau către servici în zonele periurbane aşa că a trebuit să dormim în picioare pe culoar. La cât eram de obosiţi am şi reuşit! Pe la 10 am ajuns în Arad şi am dormit până a doua zi ca să ne revenim.