Outdoor Environmental Education - Sweden, 15-23.05.2010

by Dani G

.

Era luna ianuarie când sora Neli mă bătea la cap: "Dani, fă-ţi formular pentru Comenius!!". Pentru ceee?? "Comenius, cursuri gratuite în străinătate." Hmm, sună bine, da' ce trebuie să completez? Ce curs să fac? Şi uite-aşa una caldă, una rece: găsesc un curs superb într-o ţară scandinavă (febleţea mea..), dar formularul îmi dă bătaie de cap pentru 3 nopţi.

Luna martie.., vine răspunsul de la agenţie, emoţii...

Felicităăări! Pleci în Suedia! Nici nu mă dezmeticesc bine că vine luna mai, fly high!

.

Amsterdam

Holland

Scandinavia sub pătura de nori
Scandinavia under the clouds blanket

Linkoping

.

Înainte de plecare aflu că Dana, o învăţătoare din Sântana, a fost acceptată şi ea la curs aşa că mergem împreună. Aterizăm în Linkoping, oraşul cel mai apropiat de Rimforsa, localitatea unde se ţine cursul nostru.
.

Primii paşi..
First steps..

Era sâmbătă dupămasa şi noi trebuia să ajungem în Rimforsa abia duminică seara. Avem timp destul să vizităm oraşul.

Catedrala luterană din Linkoping
Lutheran cathedral from Linkoping
.
Contraforţi
Buttresses
.
Coloane
Columns
.
Bolte
Vaults

Linkoping e al 4'lea oraş ca mărime din Suedia, o ţară cu suprafaţa de 2 ori cât România, însă o populaţie de aprox 8 milioane locuitori. Un fel de Iaşi de la noi, doar că avea locuitori cam câţi în Deva! Străzile sunt foarte liniştite, ne gândim pe unde or fi oamenii. Canalul Kinda, navigabil, străbate oraşul prin centru. De ar arăta aşa şi Bega..

Canalul Kinda
Kinda Canal
.

"The ducks and the trucks"...;)

.

Duminică dimineaţa ies la o plimbare şi sunt impresionat de câţi oameni tineri şi bătrâni ies să facă mişcare. Cei mai în putere jogging, iar cei care au trecut de vârsta a 2'a fac Nordic Walking sau îşi plimbă câinele la pas alert. Mentalitate..

.

Nordic Walking

.

Fără maşini, doar biciclete!

No cars, only bikes!

.

Într-un parc din centru asistăm la o scenă demnă de nivelul de civilizaţie din ţările nordice: o raţă îşi avea cuibul într-o scorbură la vreo 2 metri înălţime şi exact când ne-am nimerit noi pe acolo îşi scotea bobocii afara să-i ducă la prima lecţie de înot. Nici o jenă faţă de mulţimea de oameni care se plimbau prin jur şi se comportau ca şi când era ceva la ordinea zilei. Şi nimeni nu se gândea la vreo friptură..
.

Un parc adevărat

A real park

.

Primul "mac mac"

First "mac mac"

.

Detaşamentul de răţoi

Ducks draft

.

Decolare

Take-off

.

Prima lecţie de înot

First swimming lesson

.

Talente înnăscute

Born talents

.

Dupămasa, sătui de atâta plimbare pe asfalturi, mergem la autogară de unde un bus ne duce până în Rimforsa. Aici suntem întâmpinaţi de trainerii ce ne vor instrui în educaţia în aer liber: Duşan, un ceh şi Margrit cu Britta, două localnice cu experienţă vastă într-un domeniu de care mulţi români nici nu au auzit. Facem cunoştinţă cu alţi 4 români care veniseră la curs! Noi eram cei mai mulţi. Mai sunt 2 englezoaice, 3 francezi şi încă 3 fete fugite de la Mediterana: Spania, Grecia şi Malta. Facem câteva icebreakere şi suntem informaţi în legătură cu programul pe zilele următoare. Trezirea se dă la 6.57!! şi duşul e în lac, la o temperatură de vreo 3..4 grade C!!!

.

Duşul de la 6:57..

The 6:57 shower..

.

Yoga

.

Prima dimineaţă am fost curios, însă apoi am zis pas că-mi era prea somn. Abia în ultima zi am mai tras o baie d'asta anGELICĂ, să plec împăcat că am gustat din plin din cultura suedeză.

.

Sediul central

The headquarter

.

Biserică

Church

.

Tema de luni era mai mult pe mediu, ecologie şi am făcut-o practic (ca de altfel toate celelalte teme) cu un traseu prin pădure. Peisajul Scandinaviei m-a impresionat tot timpul, pădurile de mesteceni şi coniferele care sunt peste tot şi încă la altitudini de doar 2-300 de metri, lacurile glaciare presărate în orice mică depresiune şi stâncile rotunjite de gheţari îi dau un farmec aparte.

.

Peisaj de Scandinavia

Scandinavian landscape

.

Mergem la Peştera Trolilor (Trollegater), mică dar interesantă pentru că nu era săpată în calcar ca şi majoritatea de la noi ci era o peşteră formată prin fisurarea unor granite şi gnaise în timpul glaciaţiunii.

.

Scandinavia - pădure şi piatră

Scandinavia - forest and rock

.

Cărările trolilor

Trolls' ways

.

Lecţia de Geologie

The Geology lesson

.

Bolovanul lui Damocle

Damocle's boulder

.

Arădenii

Arad people

.

Trollegater

.

Cabană

Cottage

.

După ce luăm prânzul la pachet mergem la o altă rezervaţie naturală unde mă aşteaptă o surpriză. De mult tot visez eu la Prekestolen din Norvegia, o stâncă imensă deasupra unui fiord, iar aici ajungem într-un loc care seamănă foarte mult, doar că nu suntem deasupra fiordului şi stânca e mult mai mică, dar avea totuşi pe la vreo 100 de metri înălţime.

.

Belvedere în Hallstadangar

Hallstadangar sightseeing

.

Ce poate face un topor suedez..

What a swedish ax can do..

.

Prekestolen de Suedia

Swedish Prekestolen

.

Curs Outdoor

Outdoor Class

.

Seara vizităm Rimforsa unde aveam şi cina internaţională. Fiecare trebuia să vină pregătit cu bunătăţuri tradiţionale. Eh, ce le-o mai plăcut zacusca;)

.

Rimforsa

.

Marţi avem o mică conferinţă ţinută de un prof. universitar în Outdoor Education!! Nu pot să cred unde-or ajuns oamenii ăştia. Să ai asemenea materii în facultate! De ce-s româââân??? Spre dupămasă nişte discuţii interesante mă fac să înţeleg cât de vast e deja acest domeniu pentru ei şi îmi schimbă şi mie total percepţia. Începe să-mi placă tot mai mult cursul. Seara câteva activităţi să punem în practică cele auzite.

Miercuri avem zi de vizite la o şcoală normală şi un liceu.
.

Şcoala din Rimforsa

Rimforsa school

.

Pleonasm: suedez blond

Pleonasm: blond swede

.

Puţină gelozie? ;)

A little gelous? ;)

.

Urmaşii vikingilor.. şi samurailor ;))

The vikings' followers.. and samurai ;))

.

Laboratorul de Geografie

Geography Lab

.

Off..de mă năşteam în Suedia...

If I was only born in Sweden...

.

Aşteptam cu nerăbdare să încheiem vizitele, de altfel plăcute, însă ştiam că ne aşteaptă o plimbare cu canoele pe lac, până se întunecă!
.

"Mini-Drackare"

"Mini-Drackars"

.

I am sailing...

.

Eu 'nainte, tu 'napoi..

Me forwards, you backwards..

.

Maestrul Dusan

Master Dusan

.

Paradis.. pentru mine

Paradise.. for me

.

Joi vizităm şi o grădiniţă unde aveau chiar un panou mic de căţărat! şi apoi ne întoarcem prin rezervaţia pe care o mai vizitasem luni, de data asta descoperind alte frumuseţi din zonă.

.

Mica boulderistă..

The little boulderist girl..

.

Teepee

.

Păpădii

Dandelions

.

Rezervaţia Hallstadt Angar

Hallstadt Angar Nature Reserve

.

Tema după-amiezei era "Apple day". O activitate complexă bazată doar pe.. mere! Ne-am împărţit pe echipe şi aveam de îndeplinit diferite sarcini legate de fructele adamice. Să facem mere din lână, sa desenăm un măr imens pe o foaie de 2 metri, să recunoaştem din ce ţară sunt originare, să facem o plăcintă la foc, etc, etc. O grămadă de probe foarte faine care ne-au ţinut în suspans până seara.
.

Sunt reale?

Are they real?

.

"Apple Day"

.

Plăcinta de mere

The apple pie

.

Yummiiiiii!!

.

Vineri dimineaţa, după ce m-am congelat iarăşi în lac, am avut un ultim seminar unde a trebuit să concepem noi activităţile educative. Aici am simţit cât de mult ne-a ajutat cursul, când vedeam cu toţii că ne vin idei gârlă. Am concluzionat cele învăţate de-a lungul săptămânii şi am plecat spre Linkoping unde mai aveam câteva activităţi împreună, de data asta într-un mediu urban.
.

Seminar Outdoor

Outdoor Lecture

.

Muzeul satului - Linkoping

Village museum - Linkoping

.

Ghidul nostru

Our guide

.

Şcoala, acum 100 de ani

The school, a hundred years ago

.

Scris pe plăcuţă

Plate writing

.

Casă suedeză

Swedish house

.

Spotty;)

.

Seara am mers la Universitatea din oraş, una foarte mare după cum aveam să aflăm. În cadrul facultăţii de Cultură Nordică aveau un profil axat doar pe gastronomie nordică!! Tot mai incredibili oamenii ăştia. Sarcina noastră era să ne gătim singuri cina cu specific nordic după ce am primit reţetele şi alimentele necesare. Eu m-am specializat la filetat somon!
.

File de somon

Salmon fillet

.

Sâmbătă am participat la un mic treasure hunt prin oraş, dupămasa am avut festivitatea de înmânare a diplomelor la un picnic în parc şi seara încă o cină festivă, de data asta la restaurant, gătită de profesionişti;)

.

Linkoping.. iarăşi

Linkoping.. again

.

Cina

Dinner

.

Duminică dimineaţa, cei mai mulţi deja decolaseră, eu cu Dana aveam avionul mai târziu aşa că mai facem o plimbare pe unde nu ajunseserăm până atunci.

.

Îl aşteptaţi pe Nils?

Are you waiting for Nils?

.

Artă - ziua

Art - day time

.

Artă - noaptea

Art - night time

.

Suedia.., Scandinavia.., ce să mai zic, prima dată când m-am gândit la emigrare, pe bune! Abia aştept Norvegia!!

Drumuri prin ţară - Gostila, 30.04-02.05.2010

Road trippin' in the country
by Dani G
.

"Ce să facem anul ăsta de 1 mai??".. cam asta ne întrebam până acum o săptămână. Şi în ultimele zile, după mai multe variante agreate şi ne-agreate, am luat hotărârea cu Anke să facem o tură stil "practică geografică" prin NV'ul ţării. Scopul principal era să o vizităm pe bunica ei din Gostila (Sălaj), dar eu nu m-am abţinut să nu fac nişte "mici" modificări la traseu.

.

"Fiica satului"

"Daughter of the village"

.

Am plecat vineri pe la 4 jumate pe ruta Arad-Oradea-Huedin-(Jibou)-Gostila, vreo 330 km pe care i-am făcut în 6 ore, mai mult datorită unor blocaje între Oradea şi Huedin. Sâmbătă ne-am pus pe plimbări pe dealurile ce împrejmuiesc satul şi Anke îmi povestea într-una cum îşi petrecea ea verile pe-aici, în copilărie: "acolo mergeam la fân.., în băltoaca aia făceam baie.., din pădurea aia culegeam hribe.., în satu' ăla mergeam la discotecă...:)". Între timp m'apucă şi pe mine dorul copilăriei şi mă pun pe cioplit o bâtă să nu stau degeaba cu ochii'n soare.

.

Gostila

.

Dupămasa pe la 3, după ce am lenevit destul pe coclauri, ne întoarcem acasă să punem de-un grătărel, că doar e 1 Mai! Începem cu-nceputul şi punem 2 rânduri de cartofi în grădină, dar nu mai aşteptăm să se facă mari, luăm alţii crescuţi gata, mai nişte mici, aripioare, piept de pui şi le înşirăm pe disc să sfârâie bine. Rumenim bine totul, frecăm un mujdei, deschidem o bere şi .. gata! Ne ospătăm aşa de bine că eu, unul, nu mai simt foamea până a doua zi dimineaţa!

.

Aşa se fac cartofii prăjiţi..

This is how fried potatoes are made..

.

..sau aşa

..or this way

.

Cheile Babei

Baba Gorges

.

Duminică făcusem planul să plecăm devreme, să avem timp suficient de cât mai multe obiective. N-am reuşit să ne dezlipim decât pe la 9 jumate şi prima oprire am făcut-o la vreo 10 km de sat, la limita dintre Sălaj şi Maramureş, unde se află Cheile Babei, nişte calcare tare friabile pe care se căţărau vreo 3 tipi îmbrăcaţi de parcă erau vânători de munte.

.

Cheile Turenilor (CT 1)

Tureni Gorges (TG 1)

.

De aici ne îndreptăm spre Dej, apoi Cluj-Napoca, urcăm dealul Feleacului şi facem prima oprire mai sănătoasă: Cheile Turenilor (sau Turului), destul de interesante, însă lipsite de faimă datorită apropierii de mult mai celebrele chei ale Turzii. Cheile sunt foarte aproape de drumul naţional Cluj-Turda, chiar la ieşirea din Tureni se face la dreapta un drumeag de aproape 1 km până acolo. Se poate ajunge cu maşina până la "botu' calului". Noi am parcat şi am luat-o pe chei în jos pe un fost drum de carieră, în prima porţiune. După vreo 200 m am coborât chiar pe lângă firul apei, pe unde merge poteca marcată. La început nu pare prea interesant, e destul de multă vegetaţie, pereţii de stâncă nu sunt conturaţi foarte bine şi apa e plină de gunoaiele aruncate de săteni. Totuşi locul e destul de îngust şi poteca ne tot trece de pe un versant pe celălalt, care se nimereşte să fie mai accesibil. Eu mai sar pe pietre, mai intru prin apă că sunt cu sandalele, dar Anke e în adidaşi şi întârziem până găsim câte un loc mai potrivit de trecut.
.

CT 2

TG 2

.

Până la urmă începe să arate tot mai bine, apar nişte cascade interesante, ne mai căţărăm pe versanţii de stâncă pe unde rămânem fără cărare şi după vreo 45 de minute ajungem într-un loc de unde vedem capătul cheilor. Nu mai continuăm ci urcăm drept în sus pe versantul din stânga, pe urmele unei cărări nemarcate. Ne gândeam că o să ajungem exact pe platoul de deasupra cheilor, însă avem parte de o surpriză: în faţă ne apare o creastă orizontală destul de expusă, de vreo 100 m, pe care trebuia să o parcurgem până pe platou. Mă iau puţin emoţile gândindu-mă că poate am greşit cărarea şi o să ne trezim cu vreo prăpastie în faţă, dar decât să coborâm mai bine ne încercăm norocul pe aici. Creasta e destul de zimţată, aşa că trebuie să tot căţărăm şi să descăţărăm câte un bolovan mai mare sau mai mic. Aproape de capăt e cireaşa de pe tort, o despicătură abruptă de vreo 6-7 m înălţime. Coborâm cu grijă, urcăm la loc, mai facem nişte poze şi în câteva minute suntem pe loc drept. Facem cam 15 minute până la maşină şi apoi ne continuăm drumul spre Turda.

.

CT 3

TG 3

.

CT 4

TG 4

.

CT 5

TG 5

.

CT 6

TG 6

.

De aici cotim spre vest, pe valea Arieşului, către Câmpeni. La Buru aveam în plan să facem o deviaţie spre Rîmetea, să admirăm Colţii Trascăului. De cum trecem podul peste Arieş dăm de un drum plin de gropi care mai mult ne opreşte din elan. Prin zonă e plin de lume ieşită la afumat grătaru' şi fiindcă locul nu le permite mai mult, stau înghesuiţi de parcă ar fi la târg. Decât aşa picnic mai bine un somn de înfrumuseţare de dupămasa. Noi continuăm pe drumul care devine din ce în ce mai prost şi cu prima ocazie cu care zărim Colţii, oprim, alimentăm cu un sandwich, facem o poză s-avem dovada că am fost prin zonă şi apoi ne-ntoarcem către Arieş.

.

Colţii Trascăului

Trascau's "Fangs"

.

Urcăm mai departe pe lângă vale, trecem prin Ocoliş, renunţăm la Cheile Runcului, trecem prin satul Lunca şi de aici o luăm spre dreapta pe un drum forestier către Poşaga (de Jos şi de Sus). Trecem pe lângă mănăstirea Poşaga, străbatem Cheile Poşegii, destul de scurte şi nu foarte spectaculoase şi după 11 km ne oprim în capătul cătunului Belioara (de altfel aici e capăt de drum) la baza abruptului spectaculos al Scăriţei-Belioara. Auzisem de mult de rezervaţia asta, însă e prima dată când ajung în zonă şi mă bucur că am găsit încă un loc ce merită vizitat pe îndelete. Promitem să ne întoarcem (asta fiind doar o incursiune de recunoaştere), tragem nişte poze s-avem ce arăta şi ne întoarcem la drumul nostru.
.

Mănăstirea Poşaga

Posaga Monastery

.

Pod peste apa Belioarei

Bridge over Belioara

.

Apa "sfinţită"

"Holy" water

.

Cheile Poşegii

Posaga Gorges

.

Grajd de Apuseni

Apuseni style stable

.

Scăriţa-Belioara

.

Ajungem iar la asfalt şi după 5 minute suntem în dreptul cascadei Şipote. O scurtă pauză foto şi aici (obicei al locului pentru noi..) şi apoi "full speed ahead" că deja era aproape ora 6. Pe vale zărim două grupuri cu caiace şi canoe, ne fac o poftă teribilă de vâslit, dar deocamdată noi avem doar planuri (care sper să se împlinească cât mai curând) legat de treaba asta.
.

2008-2010

Cascada Şipote

Sipote Waterfall

Trecem prin Bistra, Câmpeni (nu mai avem timp să oprim deşi aici sunt neamurile mele), mai departe spre Abrud, ajungem aproape de Vf. Vâlcan, coborâm la Brad şi de aici o luăm la dreapta spre Vârfurile. În Baia de Criş facem o ultimă deviaţie spre Bulzeştii de Jos unde vrem să vizităm Podul Natural de la Grohot. Facem 13 km până la o tăbliţă pusă pe un copac pe marginea drumului, care ne indică locaţia podului. Coborâm aprox. 5 min prin pădure şi avem parte de cea mai interesantă privelişte pe ziua de azi: în mijlocul unei văi înspumate care curge printre bolovani albi de calcar, stă încremenită o stâncă înaltă de vreo 50 de metri şi cam la fel de lată, pe care apa s-a încăpăţânat să n-o ocolească ci s-o sfredelească, făcându-şi un tunel la baza ei prin care să treacă liniştită mai departe. A rezultat o peşteră cu două porţi, una în aval şi una în amonte, cu o înălţime impresionantă de aproape 10 metri. Rămân de-a dreptul intrigat de faptul că, deşi nu foarte departe de Arad (150 km), nu mai fusesem niciodată în zonă. Promit să mă întorc şi aici, locul având destule oportunităţi de aventură;), dar pentru că era aproape ora 9 seara noi ne grăbim către casă de data asta.

Podul Grohotului

Grohot Bridge

Am avut ghinion cu nişte poze tare aiurea în zona asta, pentru că era deja destul de întuneric, dar zona "văzută cu ochii noştri" arată excelent!

Tunel Natural

Natural Tunnel

Pe la 11 seara ajungem acasă, după aprox 800 km şi 7 judeţe vizitate într-un weekend. O ieşire care la început nu mă entuziasma foarte tare, dar care până la urmă m-a încântat foarte mult, atât pentru zonele nou descoperite, dar şi pentru dealurile înverzite ale Gostilei!!

Traseul

The trip

Aversa! - Şoimoş-Cladova, 25.04.2010

The downfall!
by Dani G
.

Duminica asta îi facem pe plac şi la Adi şi punem de-o tură scurtă de bike. Nu ne-am decis asupra traseului până înainte de plecare. Eu mă gândisem la un Şiria-Căsoaia-Feredeu-Şiria, numa' că Adi era setat pe valea Şoimoşului. În cele din urmă las după el şi mergem din nou spre Radna. Suntem 8: Adi, Ralf, Anke, eu şi 4 prieteni de-a lui Adi.

.

Urcuş spre creastă

Climb towards the ridge

.

Pe maşină Sârbu verifică prognoza şi ne dă undă verde: "Azi nu ne plouă!!".

.

Începe duşul

The shower begins.

Nu ştiu pe ce vraci o'ntrebat, da' cred că nici ăsta n-o mai avut zile multe.. În fine, dupămasa arăta superb şi nu aveam motive să nu-l credem. Pe la 3 încălecăm şeile şi-i dăm în sus spre creastă pe valea Şoimoşului. Pe uliţa satului văd un şarpe mort, mă uit bine la el, avea cam un metru lungime şi 3-4 cm diametru. N-am eu multe cunoştinţe de herpetologie şi nici nu m-aş fi gândit vreodată că sunt vipere în zonă, dar după cum arăta sunt 99% că asta era.

.

Curg pâraie pe cărări..
Creeks running on the paths...

Dau mai departe cu spor, singurul pericol atotprezent fiind reprezentat de ţânţarii care ne invadau pur şi simplu şi nici măcar sprayul nu folosea la nimic. Cam după două ore ajungem în creastă, facem planul încotro s-o luăm: "la dreapta e Highişul, la stânga ..e mai uşor". Lumea hotărăşte stânga, eu mă supun din nou şi dacă tot nu facem mare lucru azi măcar să mâncăm bine. Mă pun jos cu Anke şi scoatem din merindea ei nişte bucăţi de pizza şi apoi cozonac cu nucă şi mac!! Yummmiiii!!
.

Greu la deal prin nămoale..
Hard climb in the mud..
.

Şi cam până aici ne-o fost bine. După vreo două minute începe să picure, mai se opreşte, iar mai picură şi tot aşa, destul să ne facem noi speranţe că n-o să dureze. Mda.., apoi începe şi toarnă!! Nici nu mai are rost să stau sub copac, oricum o să fiu ciuciulete imediat. Ne hotărâm să mergem mai departe, dacă tot ne udă măcar să ne ude din mers. Drumul forestier se transformă brusc într-o mlaştină şi asta face ca doi dintre noi să hotărască întoarcerea pe unde am urcat. Ceilalţi vrem să continuăm spre Cladoviţa aşa că împingem din greu prin nămoale. După scurt timp Sârbu ne zice că ar fi mai înţelept să facem cale întoarsă şi noi, dar asta-mi sună a renunţare după ce am sărit 49 de garduri.., mai ales că după hartă eram la 5 minute de mijlocul traseului, adică punctul maxim de unde începeam să coborâm.
.

..dar nici la coborâre nu-i uşor
..but the descend is just as tough
.

Ne împărţim din nou în două tabere, eu cu Anke mergem mai departe, iar ceilalţi se întorc pe valea Şoimoşului. După 5 min întradevăr ajungem sub vf. Crucea Ţiganului, ultimul urcuş al traseului şi de aici nu avem decât coborâre, mai exact vreo 10 km până în satul Cladova unde începe asfaltul. Facem câteva opriri mai lungi să ne curăţăm frânele de mâl şi în rest dăm bătaie la vale! Deja arătam ca nişte purcei care s-or jucat prin noroaie, da' nu mai conta, puteam trece prin toate bălţile fără să mai ţinem cont de haine, rucsaci, bikuri. Am şi trecut pe lângă 2 "turme" de mistreţi care nu păreau foarte speriaţi de noi, semn că nu prea arătam a oameni. Prin sat lumea se uita la noi ca la felu' patru şi nici ăsta nu era semn de bine. Acuma mergea numa' bine "Nu-mi pasă de nimic, de nimic, sunt fericit..."
.

Am rămas doar noi!
It's only the 2 of us left!

Ajungem în cele din urmă la asfalt pe la ora 7 şi după 2-3 km ne întâlnim cu Sârbu şi Ralf care ajunseseră deja la maşină şi acuma veneau după noi. Acasă băgăm bikurile direct sub furtun, îmi bag şi adidaşii tot acolo, că nu merită tratament mai special şi apoi trec şi eu în vană să scap de "masca" de nămol.

Scurtă şedinţă la stâncă - Şoimoş, 18.04.2010

Short session at the cliff
by Dani G
.
A trecut exact un an de când am ieşit ultima dată la căţărat la Radna (sau oriunde altundeva..), şi pauza asta îşi spune cuvântul acuma. Aseară ne gândeam cum să nu pierdem ziua de azi şi după câteva propuneri (în principiu bike vs climb..) ne hotărâm asupra celei de-a 2-a variante. Aşa se face că dupămasă pe la 1 am umplut o maşină cu 6 oameni: Silva, Tamara, Sara (cea mai tânără căţărătoare-1 an!!), Dan, Seba şi eu şi am pornit spre Radna. Am pus o manşă la Alfa (7-), traseul pe care tot îl încercăm de nu ştiu câtă vreme şi nu vrea să ne iasă nicicum. Bine'nţeles că nici de data asta n-a fost să fie (era de aşteptat), dar oricum am rămas toţi satisfăcuţi de câteva mişcări faine care ne-au ieşit şi de o dupămasă cu soare superbă! Am fost destul de mulţi la o singură coardă aşa că n-am apucat să mai facem şi altceva deşi ne propusesem mai multe trasee. Asta e, sper să mai avem weekenduri cu vreme bună.
Aparatul iar l-am uitat acasa, aşa că .. no photos :(