Şoimoş-Şiria Maraton - martie, 2001

Soimos-Siria Marathon

by Dani G

Zăpada ne-a cam ocolit iarna asta, aşa că drumurile prin pădure sunt destul de uscate. Nu mai avem răbdare să crească temperatura, ar mai dura cel puţin o lună.. două, deci ne hotărâm să încercăm un traseu mai lung pentru o zi de sâmbătă: Şoimoş - Şiria, via Căsoaia. Munţii Zărandului nu oferă peisaje care-ţi fură privirile la tot pasul, ca în alţi munţi mai înalţi, datorită altitudinii lor reduse şi pădurilor care-i acoperă aproape în totalitate (cel puţin acolo unde drujbele ajung mai greu ..). Nici traseul nostru nu avea nimic diferit faţă de caracteristica generală, dar pentru noi reprezenta o plimbare excelentă prin pădure, departe de civilizaţia care ne fură prea mult din bucuria dată de natură. Pe langă asta ne puteam antrena pentru ture mai serioase, atât fizic cât şi la orientare, traseele fiind destul de prost marcate.Luăm acelaşi personal care ne duce până în Radna, unde ajungem pe la 9. De aici o luăm pe jos spre Şoimoş, facem un mic popas la cetate, iar apoi pornim către Căsoaia.

La început cărarea e foarte clară şi nici nu avem nevoie de marcaj, însă pe măsură ce înaintăm avem tot mai multe probleme de orientare. Marcajul e vechi şi în multe locuri cărarea e invadată de vegetaţie. Pe la amiază ajungem pe creasta Zărandului de unde nu mai avem mult până la cabană. După 17 km de la Şoimoş, ajungem la Căsoaia, primul loc unde ieşim din pădure la loc mai larg. Ne alimentăm cu nişte sandwich'uri şi un borcan de zacuscă;) şi pornim mai departe spre Schitul Feredeu. Cărarea devine iarăşi evidentă, însă noi suntem tot mai obosiţi şi începem să pierdem bucuria plimbării. La un moment dat zărim o ciută jos într-o vale, care ne mai scoate din monotonia cărare-copaci-cărare-copaci.. Înspre seară ajungem în drepul Schitului Feredeu şi deviem puţin traseul ca să luăm nişte apă de izvor. După aproximativ 18 km de la Căsoaia, ajungem în cele din urmă la capătul pădurii şi în faţa privirilor ne apare Cetatea Şiriei (ruinele bine-nţeles). Răsuflăm uşuraţi ştiind că se apropie finalul, vizităm puţin zidurile părăsite, iar apoi începem coborârea către gara Şiria.

În total am parcurs în jur de 40 km care ne-au cam extenuat, însă după ce ne-am mai revenit puţin am reuşit să ne şi bucurăm de mica noastră performanţă!!

.

TraseulThe Hike

Iniţierea în căţărat - Șoimoș, ianuarie 2001

Initiation in climbing
by Dani G

În weekend am luat o mică pauză de la examene şi am mers la Şoimoş cu Adi să găsim nişte stânci pe care să le putem căţăra fără a fi nevoiţi să folosim coardă, hamuri, carabe...etc. Ceea ce făceam noi fără să ştim de fapt, se numeşte bouldering, adică escaladarea unor blocuri de stâncă destul de mari să ofere o senzaţie ieşită din comun, dar totuşi destul de mici încât să nu te accidentezi foarte tare dacă aluneci de sus. Ideea e că ne mâncau mâinile prea tare ca să stăm acasă, chiar dacă nu aveam nici măcar o piesă din echipamentul unui căţărător şi am hotărât să facem ce ne permiteam deocamdată. În timpul săptămânii mai mergeam la Subcetate şi ne distram pe feţele căzute ale zidurilor Cetăţii Aradului, iar de data asta am zis să schimbăm cărămida cu stânca.

Am plecat cu un personal din Arad şi pe la 9 jumate eram deja la poalele dealului Cetăţii Şoimoş. Am urcat primii metri pe porţiunea de stâncă şi pentru că mai sus era doar iarbă am hotărât s-o luăm înspre dreapta, poate poate găsim ceva mai interesant. Din fericire, după câţiva metri pe curba de nivel, am găsit exact ceea ce căutam noi: stânci nici prea mari nici prea mici, numai bune pentru nivelul nostru.. adică zero! Ne-am dat ceva vreme pe tot ce era posibil prin zonă şi fără să realizăm am ajuns aproape sus la cetate. Când să intrăm în interior, surpriză maximă!! Vedem o tipă care asigura .. un tip.. pe turnul principal din cetate. Legaseră un scripete de stâlpul din vârful turnului şi realizaseră o manşă de toată frumuseţea. Stăm ceva vreme şi îi urmărim cu gurile căscate încercând să ne facem curaj să-i rugăm să ne lase şi pe noi. În cele din urmă Adi nu mai rezistă ispitei şi îl roagă pe tip să-l lase o tură. Acesta, foarte de treabă, îi dă hamul lui şi îi explică cum stau treburile. Adi avea deja încălzirea făcută, aşa că se descurcă foarte bine din prima tentativă şi ajunge până la jumatea turnului. Tipul rămâne destul de impresionat de abilităţile lui Adi şi începem să stăm la poveşti cu ei. Aflăm că era chiar Zsolt Torok, un alpinist cunoscut în Arad, care venise să se antreneze la Şoimoş.

O întâmplare mai fericită decât asta nici nu cred că se putea în ziua respectivă şi mă felicitam singur că am ales Şoimoşul în ciuda faptului că Adi îşi dorise să mergem la Şiria.

Cam asta a fost prima noastră experienţă în domeniul căţăratului, destul de primitivă aş zice, dar totuşi ne bucurăm de ea!

Poze din păcate nu avem, având proasta inspiraţie să lăsăm aparatul acasă;(...

Vulcan cu miros de iarna! - Vulcan, decembrie 2000

Vulcan with a winter flavor!
by Dani G
.1 Decembrie, zi libera, cade perfect.. vinerea!! Clasa lui Adi M. organizeaza o iesire in statiunea Vulcan din muntii omonimi. Ma integrez si eu rapid in planul lor si vinerea pe-nserate deja eram sus la cabana.
.

Dam bolovanii la o parte pentru domnisoare;)We're pushing the boulders to free the way for the ladies;)
.

Zapada inca se lasa asteptata asa ca sambata am facut o plimbare pana pe vf. Straja. Am prins o zi destul de ok, doar vantul ne cam plesnea peste fata, sus in creasta. La intoarcere la cabana am vrut sa scurtam putin traseul si am inceput sa coboram exact pe cursul unui parau care era pe jumatate inghetat. Pe masura ce coboram, versantii erau tot mai abrupti si nu mai puteam ocoli apa, asa ca saream din piatra-n piatra. Inevitabilul nu s-a lasat mult asteptat si.. doua dintre fete si-au pierdut echilibrul la un moment dat, cazand intr-o zona de marmite formate de o cascada mica. Ude pana la piele, hainele imbibate, seara, frig, decembrie..., toate la un loc ne baga putin in sperieti si ne cam taie cheful de aventura, mai ales lor. Cineva de 'sus' ne trimite parca exact la momentul potrivit o carare care ne scoate din minicanionul unde coborasem si iesim exact la cateva minute de cabana.

Mini cascada

Mini waterfall
.

Dupa ce ne incalzim toti, ne mai revenim si ne bucuram de modul in care am reusit sa ne mobilizam si sa ajungem la cabana. Duminica nu mai pierdem vremea prea mult, facem bagajele si coboram la tren. Cu toate aventurile nedorite, am avut totusi un timp fain, deci ne-a prins bine la toti sarbatoarea asta patriotica!

.

Prekestolen???..Norway?? sau nu chiar...
Prekestolen???..Norway??or not really...
www.photoseek.com/81NOR-08-14-ThePulpit-Prekestolen.jpg
. Samanta pentru zapada
Seed for snow
. In bataia vantului pe Vf. Straja
Feeling the wind on Peak Straja

Traseul nostru - albastru-dus; rosu-intors
Our trail - blue-up; red-down

Piatra Craiului, examenul de maturitate! - august 2000

King's Rock - the maturity exam
by Dani G

Am terminat cu scoala, ne-am saturat de-nvatat, bacu' e de domeniul istoriei si ne-asteapta Timisoara pentru anii studentiei...cel putin pe mine si pe Silva. Nu aveam in plan nimic special pentru vara asta, cativa vroiau la mare,la soare, iar eu nu agream ideea cu plaja si nisipul, asa ca orice altceva era bine primit.

Fiind baieti, prin munti cutreieram

Diana Meadow (not trans.)

Pe la sfarsitul lui iulie, dupa ce am terminat cu bacu', Adi afla de ceva campionat de escalada prin Cheile Zarnestilor, langa Brasov. Pe vremea respectiva nu stiam mare lucru' despre catarat si eram destul de interesati, asa ca ne gandim noi ca ar suna bine cateva zile pe creasta Pietrei Craiului dupa care am cobori exact în zona de concurs la Zarnesti, sa observam profesionistii în actiune. Dau o mica strigare, pe Romtelecom, si mai gasim 2 interesati de plan. Asa ca ne-am strans eu, Adi Margea, Silviu Pantea şi fratele lui, Simon, din Curtici. Facem planul rapid: eu cu Adi plecam din Arad cu personalul, seara şi ducem de mancare, iar Silviu cu Simon pleaca ceva mai tarziu, noaptea, cu rapidul din Curtici si duc cortul... ce sa faci, ai nostri nu lucreaza la CFR...

Suntem ok dar... am gresit traseul
We're ok but... we've lost the track

Totul suna bine (mai ales pentru curticeni..), iar a doua zi pe la amiaza, dupa ce am schimbat deja vreo doua personale, ma plimbam cu Adi prin magazinul Negoiu din Fagaras asteptand alt personal spre Brasov. Cand ne intoarcem la gara facem o descoperire sumbra. Dupa ce am asteptat trenul vreo jumatate de ora pe peron dam cu ochii de un anunt proaspat, din ziua respectiva chiar, lipit pe un geam, care zice ca trenul respectiv nu mai circula de la ora stiuta pentru o perioada. Hmmm..., inca nu eram dotati cu celulare, urmatorul tren era abia peste vreo doua ore si noi aveam stabilita ora de intalnire cu ceilalti in gara Brasov inca de ieri. Asta e, n-avem ce face. Cand, in cele din urma, ajungem in Brasov, ne punem sa-i cautam pe curticeni dar nici urma de ei. Fiind deja spre seara ne hotaram rapid sa luam ultimul tren spre Zarnesti cu speranta ca o sa ne intalnim acolo. Daca nu-i gasim stam o noapte sub cerul liber, mancare aveam oricum destula, iar apoi ne intoarcem acasa. Pe masura ce trenul se apropia de Zarnesti vedeam deja tot mai bine imensa creasta de calcar si eram hotarati sa facem orice numai sa ramanem pe undeva sa urcam pana sus a doua zi. Ne apropiem de gara si ne lungim amandoi capetele pe geamul ingust incercand sa-i dibuim pe cei doi pe undeva pe peron. Suntem tot mai aproape si parca..parca ..cineva in pantaloni scurti e chiar langa linie.. da! e SILVA!! N-i se iau cativa bolovani de pe inima, coboram si ne bagam rucsacii direct intr-un portbagaj de Dacie, catre Plaiul Foii.

Prima tentativa de escalada a lu' Margica;)

First climbing atempt of Adi M.

Cand ajungem la cabana incercam sa aflam niste detalii de la salvamontisti despre Refugiul Ascuns. Baietii ne indruma sa nu urcam pana acolo, fiind deja destul de tarziu si poteca nemarcata. Incapatanarea noastra nu se lasa convinsa asa cu una cu doua si in pas vioi o pornim in sus catre refugiu fiind determinati sa pastram planul facut acasa chiar si dupa atatea aventuri. Bine-nteles ca refugiul nu si-a capatat numele fara nici un rost, iar noi ... in plina noapte alergam la vale cu rucsacii plini in spate, sa ne punem cortul langa cabana. Refugiul.. a ramas cum ii zice numele.

O felie de Piatra Craiului
One slice of King's Rock

Ziua urmatoare hotaram sa pastram tabara de baza la Plaiul Foii si sa facem niste trasee de-acolo. Asa ca vremea fiind excelenta pornim catre Vf. Ascutit pe la fosta cabana Diana. Chiar si urcusul prin padure e destul de abrupt, diferenta fata de masivele prin care mai fusesem noi fiind mare. Ajungem aproape de varf, nu inainte de a ne fi ratacit din nou, dar nu mai urcam pana pe el ci hotaram sa coboram pe Brana Caprelor, un traseu superb, cu niste privelisti ametitoare! Gasim si izvorul in stanca de la Gavan, facem plinul si apoi o dam in jos la vale. Pentru prima tura suntem satisfacuti de ce am vazut si ne pregatim de traseul crestei nordice. Ziua a 4'a il lasam pe Simon in grija cercetaselor din Bacau, iar noi trei ne trezim de dimineata, umplem un rucsacel cu provizii si pelerine si o'ntindem catre Refugiul Spirla. De acolo incepe adevarata aventura pentru turisti in Piatra Craiului: traseul de urcus in creasta, -LA LANTURI-! Defapt e un fel de jgheab inclinat de vreo 700-800 m altitudine amenajat cu cabluri de otel pentru a facilita catararea in creasta.

La Lanturi - iesirea in creasta

La Lanturi - just before the ridge

Pentru noi a fost un adevarat deliciu, vremea ajutandu-ne enorm. La amiaza eram deja pe Vf. La Om-2238 m, insa proviziile noastre de apa erau si ele la limita. Am mancat cate ceva pe varf, am supt ultimele picaturi de H2O si am continuat creasta catre nord. Eram expusi Soarelui in continuu si creasta Pietrei Craiului nu-i tocmai locul potrivit sa gasesti apa, asa ca imi aduc aminte ca ajunsesem sa mancam niste biscuiti si se faceau praf in gura. Dupa cateva ore bune de chin am ajuns in cele din urma la Vf. Ascutit si am coborat repede pana la Gavan. Apa deja era mult mai putina decat ieri dar noi inca am gasit destula sa ne racorim. Am continuat pe traseul cunoscut din ziua anterioara, Brana Caprelor, si seara eram jos la Plaiul Foii unde Simon deja isi facuse niste prieteni(e) bacauani.

Ultima generatie de pionieri!

Tha last generation of "pionieri"!

Via ferrata???

Dimineata urmatoare lenevim prin cort pana mai tarziu, iar apoi ne hotaram la un ultim traseu prin Crai: Ref. Spirla, Umerii Pietrei Craiului, Marele Grohotis, Cerdacul si Pestera Stanciului. Ne insotesc si doi cercetasi, prieteni de-ai lui Simon, trupa lor hotarand o zi de pauza.

Iesirea din Pestera Stanciului (photo by .. Stanciu..;))

The exit from Stanciu's Cave

Ziua 6 impachetam si plecam spre Cheile Zarnestilor unde era programat concursul de escalada. Cand ajungem acolo nu gasim prea multa agitatie, doar vreo doua grupuri care se antrenau, cine stie.., ori nu eram noi bine informati ori ... ei. Oricum ne-am bucurat sa-i urmarim putin la catarat, mai ales ca printre ei erau si doi copii mici care promiteau deja destul de mult. In concluzie am ajuns in Piatra Craiului datorita unui eveniment care nu a mai avut loc si totusi ne-a placut la culme!

Dupa o vara cu atatea examene am mai trecut unul si acesta cred ca ne-a ajutat cel mai mult dintre toate!

P.S. Cand am dat numele pozei cu "pionierii", ma gandeam la ironia faptului ca fluturam steagul Americii, dar mai apoi mi-am dat seama ca cei 2 "pionieri" Dani & Silva eram cu adevarat ultima generatie care a mai prins cravatele rosii ;))

Vf. Izoi - Moneasa, august 1999

Moneasa - Peak Izoi

by Dani G

.

Catre sfarsitul lui august am plecat in statiunea Moneasa (100 km fata de Arad) cu o trupa de taberisti. Eu cu Adi M eram ceva mai mari si doritori de aventura, in rest lumea vroia plimbare prin statiune si foc de tabara. Totusi, intr-o zi am reusit sa-i convingem cu o plimbare prin padure si asa am ajuns pana pe Vf. Izoi (1098 metri), trecand pe la Avenul Izoi, Poiana Tinoasa si Cabana Gaudeamus.

Cu Adi Margea langa Vf. Izoi

With Adi Margea near Pk. Izoi