Făgăraş în mileniul III - august, 2001

Fagaras in the 3'rd millenium

by Dani G

.

6 zile 1 2 3 4 5 66 days 1 2 3 4 5 6
.

Abia trecuseră 2 ani de la ultima tură prin Făgăraş şi amintirile frumoase de aici erau încă proaspete în mintea noastră. Cred că ăsta e principalul motiv pentru care am ales aşa de uşor să ne întoarcem. Eram tot 6, ca acum 2 ani, doar componenţa trupei era puţin diferită: Anca, Darius şi sora lui erau la primul Făgăraş, iar Adi, Teo şi eu fusesem şi acum 2 ani.

.

Refugiul Scara

Scara refuge

.

Anul ăsta ne-am propus o abordare vest-est şi o porţiune ceva mai lungă faţă de data trecută, mai exact creasta între Şaua Suru şi Fereastra Mare a Sâmbetei. După părerea mea pe sectorul respectiv ai parte de 99% din plăcerile oferite de creasta celui mai înalt masiv de la noi: lacuri glaciare prin fiecare căldare, Custura Sărăţii, creasta La trei Paşi de Moarte, Strunga Dracului, vf. Negoiu şi Moldoveanu, priveliştea spre Bâlea Lac şi bine-nţeles lacul Capra-locul nostru preferat de campare. (şi multe altele...)

.

La mulţi ani mie!

Happy birthday to me!.

Duminica seara părăsim Aradul pe "drumul de fier" şi după ce schimbăm iarăşi câteva personale şi accelerate, ajungem dimineaţa la prima oră în gara Sebeş Olt de unde prindem o căruţă la ocazie până în Sebeşu de Jos. Omul e cumsecade şi ne duce la el în curte unde ne lasă să luăm micul dejun (din rucsacul propriu), să mai vizităm o ultimă dată o toaletă normală şi să ne echipăm de urcuş. În jur de 8..9 cred că am reuşit să plecăm, am luat-o pe drumul forestier pe Moaşa Sebeşului şi pe la amiază eram la refugiul Suru pe o mocănească numa' bună de tras pe dreapta. Noi nu aveam în program să numărăm oi, aşa că ne mulţumim cu un ceai cald din muguri de brad şi-i dăm bătaie spre creastă. După ce ieşim în golul alpin începem să lăsăm norii în urmă şi zărim Şaua Surului unde, după aproximativ 1500 m de urcuş, ne instalăm tabăra.
.

Poză de testament ;)
Testament picture ;)

Marţi ne trezim pe un soare acceptabil şi începem traseul de creastă. Aveam de parcurs porţiunea Şaua Suru-Refugiul Scara, o bucată destul de lină (în afară de coborârea în căldarea Avrigului), dar numai bună pentru noi, care ne resimţeam după prima zi de tras tare la deal. La Scara ajungem destul de repede şi profităm de faptul că refugiul e gol, nu mai instalăm corturile şi ocupăm priciurile de sus unde era mai curat. Dimineaţa următoare avea să fie una mai specială. Mă trezisem cu un an mai bătrân!! Era 15 august şi era cel mai potrivit loc să mă bucur de cei 20 de ani pe care îi împlineam. După ce dau vestea mă trezesc cu un minitort din blat de biscuiţi şi cremă de finetti! Nu insistăm cu petrecerea foarte mult pentru că aveam treburi mai importante: azi era programată partea cea mai spactaculoasă (şi promit că nu era planificată în funcţie de mine;)) cu vf. Negoiu, Custura Sărăţii, Strunga Dracului, lacul Călţun, deci destule detalii ca să-mi facă ziua de neuitat! Spre seară ajungem la Lacul Capra, la vreo 2-300 metri deasupra gălăgiei de pe Transfăgărăşan, instalăm corturile într-un loc superb şi ne bucurăm de cerul senin pe care stelele păreau a fi la o aruncătură de băţ, până ce frigul ne ia în primire şi ne obligă să intrăm în saci.

Hornarii
The chimney sweepers

Joi profităm de faptul că aveam programată încă o tură scurtă, lenevim în sacii de dormit până târziu şi apoi mergem la spălat, la lac. În timp ce ne prosteam pe lângă corturi cuiva îi vine ideea să ne facă o poză...mda.. şi de aici începe partea tristă a povestirii. Ia aparatu' de unde nu-i! După lungi căutări prin toţi rucsacii posibili, fără succes, ne dăm seama că îl pierdusem pe undeva pe traseu. După alte momente de brainstorm ajungem la concluzia ca vinovatul era.. subsemnatul, care purtase aparatul agăţat de rucsac toată ziua de ieri. Încerc să-mi dau seama unde s-ar fi putut întâmpla nefericitul accident dar degeaba, putea fi oriunde. Ne gândim cu amar la pozele noastre din zona cea mai fotogenică, dar n-avem de ales, ne resemnăm cu gândul la câteva poze din celălalt aparat pe care îl aveam şi plecăm spre Podul Giurgiului. Seara, după multe gânduri îmi dau seama că singurul loc unde puteam pierde aparatul era vf. Capra, adică la o jumătate de oră de lacul unde fusesem noi dimineaţă. Îmi vine să mă iau de cap, dar acum nu mai aveam ce face, eram departe şi sigur cineva îl văzuse de mult. Concluzia e simplă: trebuie să ne întoarcem în Făgăraş cât de curând pentru o şedinţă foto pe Custura Sărăţii;). Vineri, ultima zi de creastă, urcăm şi ultimul obiectiv - vf. Moldoveanu, iar din Fereastra Mare coborâm spre Cabana Sâmbăta.

Dimineaţă la lacul Podul Giurgiului
Morning at lake Podul Giurgiului

Ultima zi o luăm la vale şi nu ne oprim până în gara din Voila (ajutaţi şi de o maşină la ocazie). Aveam în plan să vizităm Sighişoara şi pentru că nu era nici o rută directă am mers până în Braşov de unde am luat alt tren spre Sighişoara. Dupămasa am vizitat cetatea veche, am mai stat la o pizza şi seara din nou în tren, direcţia HOME!

Moldoveanu.. din nou
Moldoveanu.. again