luni, 3 mai 2010

Drumuri prin ţară - Gostila, 30.04-02.05.2010

Road trippin' in the country
by Dani G
.
"Ce să facem anul ăsta de 1 mai??".. cam asta ne întrebam până acum o săptămână. Şi în ultimele zile, după mai multe variante agreate şi ne-agreate, am luat hotărârea cu Anke să facem o tură stil "practică geografică" prin NV'ul ţării. Scopul principal era să o vizităm pe bunica ei din Gostila (Sălaj), dar eu nu m-am abţinut să nu fac nişte "mici" modificări la traseu.
.
"Fiica satului"
"Daughter of the village"
.
Am plecat vineri pe la 4 jumate pe ruta Arad-Oradea-Huedin-(Jibou)-Gostila, vreo 330 km pe care i-am făcut în 6 ore, mai mult datorită unor blocaje între Oradea şi Huedin. Sâmbătă ne-am pus pe plimbări pe dealurile ce împrejmuiesc satul şi Anke îmi povestea într-una cum îşi petrecea ea verile pe-aici, în copilărie: "acolo mergeam la fân.., în băltoaca aia făceam baie.., din pădurea aia culegeam hribe.., în satu' ăla mergeam la discotecă...:)". Între timp m'apucă şi pe mine dorul copilăriei şi mă pun pe cioplit o bâtă să nu stau degeaba cu ochii'n soare.
.
Gostila
.
Dupămasa pe la 3, după ce am lenevit destul pe coclauri, ne întoarcem acasă să punem de-un grătărel, că doar e 1 Mai! Începem cu-nceputul şi punem 2 rânduri de cartofi în grădină, dar nu mai aşteptăm să se facă mari, luăm alţii crescuţi gata, mai nişte mici, aripioare, piept de pui şi le înşirăm pe disc să sfârâie bine. Rumenim bine totul, frecăm un mujdei, deschidem o bere şi .. gata! Ne ospătăm aşa de bine că eu, unul, nu mai simt foamea până a doua zi dimineaţa!
.
Aşa se fac cartofii prăjiţi..
This is how fried potatoes are made..
.
..sau aşa
..or this way
.
Cheile Babei
Baba Gorges
.
Duminică făcusem planul să plecăm devreme, să avem timp suficient de cât mai multe obiective. N-am reuşit să ne dezlipim decât pe la 9 jumate şi prima oprire am făcut-o la vreo 10 km de sat, la limita dintre Sălaj şi Maramureş, unde se află Cheile Babei, nişte calcare tare friabile pe care se căţărau vreo 3 tipi îmbrăcaţi de parcă erau vânători de munte.
.
Cheile Turenilor (CT 1)
Tureni Gorges (TG 1)
.

De aici ne îndreptăm spre Dej, apoi Cluj-Napoca, urcăm dealul Feleacului şi facem prima oprire mai sănătoasă: Cheile Turenilor (sau Turului), destul de interesante, însă lipsite de faimă datorită apropierii de mult mai celebrele chei ale Turzii. Cheile sunt foarte aproape de drumul naţional Cluj-Turda, chiar la ieşirea din Tureni se face la dreapta un drumeag de aproape 1 km până acolo. Se poate ajunge cu maşina până la "botu' calului". Noi am parcat şi am luat-o pe chei în jos pe un fost drum de carieră, în prima porţiune. După vreo 200 m am coborât chiar pe lângă firul apei, pe unde merge poteca marcată. La început nu pare prea interesant, e destul de multă vegetaţie, pereţii de stâncă nu sunt conturaţi foarte bine şi apa e plină de gunoaiele aruncate de săteni. Totuşi locul e destul de îngust şi poteca ne tot trece de pe un versant pe celălalt, care se nimereşte să fie mai accesibil. Eu mai sar pe pietre, mai intru prin apă că sunt cu sandalele, dar Anke e în adidaşi şi întârziem până găsim câte un loc mai potrivit de trecut.
.

CT 2
TG 2
.
Până la urmă începe să arate tot mai bine, apar nişte cascade interesante, ne mai căţărăm pe versanţii de stâncă pe unde rămânem fără cărare şi după vreo 45 de minute ajungem într-un loc de unde vedem capătul cheilor. Nu mai continuăm ci urcăm drept în sus pe versantul din stânga, pe urmele unei cărări nemarcate. Ne gândeam că o să ajungem exact pe platoul de deasupra cheilor, însă avem parte de o surpriză: în faţă ne apare o creastă orizontală destul de expusă, de vreo 100 m, pe care trebuia să o parcurgem până pe platou. Mă iau puţin emoţile gândindu-mă că poate am greşit cărarea şi o să ne trezim cu vreo prăpastie în faţă, dar decât să coborâm mai bine ne încercăm norocul pe aici. Creasta e destul de zimţată, aşa că trebuie să tot căţărăm şi să descăţărăm câte un bolovan mai mare sau mai mic. Aproape de capăt e cireaşa de pe tort, o despicătură abruptă de vreo 6-7 m înălţime. Coborâm cu grijă, urcăm la loc, mai facem nişte poze şi în câteva minute suntem pe loc drept. Facem cam 15 minute până la maşină şi apoi ne continuăm drumul spre Turda.
.
CT 3
TG 3
.
CT 4
TG 4
.
CT 5
TG 5
.
CT 6
TG 6
.
De aici cotim spre vest, pe valea Arieşului, către Câmpeni. La Buru aveam în plan să facem o deviaţie spre Rîmetea, să admirăm Colţii Trascăului. De cum trecem podul peste Arieş dăm de un drum plin de gropi care mai mult ne opreşte din elan. Prin zonă e plin de lume ieşită la afumat grătaru' şi fiindcă locul nu le permite mai mult, stau înghesuiţi de parcă ar fi la târg. Decât aşa picnic mai bine un somn de înfrumuseţare de dupămasa. Noi continuăm pe drumul care devine din ce în ce mai prost şi cu prima ocazie cu care zărim Colţii, oprim, alimentăm cu un sandwich, facem o poză s-avem dovada că am fost prin zonă şi apoi ne-ntoarcem către Arieş.
.
Colţii Trascăului
Trascau's "Fangs"
.

Urcăm mai departe pe lângă vale, trecem prin Ocoliş, renunţăm la Cheile Runcului, trecem prin satul Lunca şi de aici o luăm spre dreapta pe un drum forestier către Poşaga (de Jos şi de Sus). Trecem pe lângă mănăstirea Poşaga, străbatem Cheile Poşegii, destul de scurte şi nu foarte spectaculoase şi după 11 km ne oprim în capătul cătunului Belioara (de altfel aici e capăt de drum) la baza abruptului spectaculos al Scăriţei-Belioara. Auzisem de mult de rezervaţia asta, însă e prima dată când ajung în zonă şi mă bucur că am găsit încă un loc ce merită vizitat pe îndelete. Promitem să ne întoarcem (asta fiind doar o incursiune de recunoaştere), tragem nişte poze s-avem ce arăta şi ne întoarcem la drumul nostru.
.

Mănăstirea Poşaga
Posaga Monastery
.
Pod peste apa Belioarei
Bridge over Belioara
.
Apa "sfinţită"
"Holy" water
.
Cheile Poşegii
Posaga Gorges
.
Grajd de Apuseni
Apuseni style stable
.
Scăriţa-Belioara
.

Ajungem iar la asfalt şi după 5 minute suntem în dreptul cascadei Şipote. O scurtă pauză foto şi aici (obicei al locului pentru noi..) şi apoi "full speed ahead" că deja era aproape ora 6. Pe vale zărim două grupuri cu caiace şi canoe, ne fac o poftă teribilă de vâslit, dar deocamdată noi avem doar planuri (care sper să se împlinească cât mai curând) legat de treaba asta.
.
2008-2010

Cascada Şipote
Sipote Waterfall

Trecem prin Bistra, Câmpeni (nu mai avem timp să oprim deşi aici sunt neamurile mele), mai departe spre Abrud, ajungem aproape de Vf. Vâlcan, coborâm la Brad şi de aici o luăm la dreapta spre Vârfurile. În Baia de Criş facem o ultimă deviaţie spre Bulzeştii de Jos unde vrem să vizităm Podul Natural de la Grohot. Facem 13 km până la o tăbliţă pusă pe un copac pe marginea drumului, care ne indică locaţia podului. Coborâm aprox. 5 min prin pădure şi avem parte de cea mai interesantă privelişte pe ziua de azi: în mijlocul unei văi înspumate care curge printre bolovani albi de calcar, stă încremenită o stâncă înaltă de vreo 50 de metri şi cam la fel de lată, pe care apa s-a încăpăţânat să n-o ocolească ci s-o sfredelească, făcându-şi un tunel la baza ei prin care să treacă liniştită mai departe. A rezultat o peşteră cu două porţi, una în aval şi una în amonte, cu o înălţime impresionantă de aproape 10 metri. Rămân de-a dreptul intrigat de faptul că, deşi nu foarte departe de Arad (150 km), nu mai fusesem niciodată în zonă. Promit să mă întorc şi aici, locul având destule oportunităţi de aventură;), dar pentru că era aproape ora 9 seara noi ne grăbim către casă de data asta.

Podul Grohotului
Grohot Bridge

Am avut ghinion cu nişte poze tare aiurea în zona asta, pentru că era deja destul de întuneric, dar zona "văzută cu ochii noştri" arată excelent!


Tunel Natural
Natural Tunnel

Pe la 11 seara ajungem acasă, după aprox 800 km şi 7 judeţe vizitate într-un weekend. O ieşire care la început nu mă entuziasma foarte tare, dar care până la urmă m-a încântat foarte mult, atât pentru zonele nou descoperite, dar şi pentru dealurile înverzite ale Gostilei!!

Traseul
The trip

4 comentarii:

  1. foarte frumos mai ales imaginea de la horincie cu ION

    RăspundețiȘtergere
  2. Sint tot un gostilean.Frumoase imagini.Sarbatori frumoase.

    RăspundețiȘtergere