by Dani G
.
Toată natura-i galbenă şi chiar dacă azi am numa belele pe cap (e ziua şcolii.. mare fâss..), nu mă abţin de la o plimbare scurtă printre stejari.
Dimineaţa car scaune la Palat pentru festivitate şi numa bine pe la 11 când terminăm, soarele ridicase ceva mercurul în termometre. Mă gândesc rapid cum să nu pierd toată ziua, care oricum avea să se termine cu speech'uri fără număr. O sun pe Anke să văd dacă mai sforăie încă, surpriză mare: e trează! Îi surâde ideea unui pedalat până la Vladi, aşa că nu mai stăm mult pe gânduri, înfulec micu dejun (part 2) şi la 12 am zbughit'o. Mergem pe mal şi dacă pe aici mai avem de ocolit nişte bălţi, în momentul în care intrăm în pădure totul e acoperit de un covor galben ce foşneşte sub roţile noastre. Mergem în linişte ca să ne bucurăm de concertul ăsta unplugged şi în 10 minute suntem în mijlocul pădurii la observator. Ne cocoţăm şi aici ocupăm locurile cele mai bune: loja! Stăm aproape o oră, doar stăm! E prea fain, parcă m'aş fi născut la Ecuator şi n'am mai avut parte de toamnă până acum. Suntem la intersecţia a patru cărări late din pădure, în jurul nostru ninge la greu cu frunze, iar pe jos totu'i galben şi dacă nu'i destul vă mai spun şi că cerul era senin şi soarele.. pff.. ca'n poveşti! Unde'i aparatuuuuuuu?????? Aparatu.. nicăieri. Avea altă treabă (mă abţin de la comentarii). Asta e, amintirea pentru noi rămâne la fel de faină, dar ne'ar fi plăcut să vedeţi şi voi.
Mai lenevim puţin şi cu regret facem cale'ntoarsă. Adio toamnă, ne vedem la anu'!
Dimineaţa car scaune la Palat pentru festivitate şi numa bine pe la 11 când terminăm, soarele ridicase ceva mercurul în termometre. Mă gândesc rapid cum să nu pierd toată ziua, care oricum avea să se termine cu speech'uri fără număr. O sun pe Anke să văd dacă mai sforăie încă, surpriză mare: e trează! Îi surâde ideea unui pedalat până la Vladi, aşa că nu mai stăm mult pe gânduri, înfulec micu dejun (part 2) şi la 12 am zbughit'o. Mergem pe mal şi dacă pe aici mai avem de ocolit nişte bălţi, în momentul în care intrăm în pădure totul e acoperit de un covor galben ce foşneşte sub roţile noastre. Mergem în linişte ca să ne bucurăm de concertul ăsta unplugged şi în 10 minute suntem în mijlocul pădurii la observator. Ne cocoţăm şi aici ocupăm locurile cele mai bune: loja! Stăm aproape o oră, doar stăm! E prea fain, parcă m'aş fi născut la Ecuator şi n'am mai avut parte de toamnă până acum. Suntem la intersecţia a patru cărări late din pădure, în jurul nostru ninge la greu cu frunze, iar pe jos totu'i galben şi dacă nu'i destul vă mai spun şi că cerul era senin şi soarele.. pff.. ca'n poveşti! Unde'i aparatuuuuuuu?????? Aparatu.. nicăieri. Avea altă treabă (mă abţin de la comentarii). Asta e, amintirea pentru noi rămâne la fel de faină, dar ne'ar fi plăcut să vedeţi şi voi.
Mai lenevim puţin şi cu regret facem cale'ntoarsă. Adio toamnă, ne vedem la anu'!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu