duminică, 5 decembrie 2010

1 Decembrie cu întârziere.. - Godeanu, 03-05.12.2010

A late 1'st December..
by Dani G

N-am mai fost în Godeanu vreodata. Păcat. Hai să mergem acum! Aşa mă gândeam cu vreo două săptămâni înainte de tradiţionala ieşire de ziua patriei. Se anunţă doritorii: Sârbu, Alex, Mona şi eu cu Anke. Numai bine de o maşină şi 2 corturi. Vineri la 5, pe o ploaie mocănească, reuşim să plecăm din Arad, eu cu Anke, în Timişoara îi culegem pe Alex cu Mona, iar Adi ne aşteaptă la Oţelu, venise aici cu o zi în urmă. Se făcuse aproape 8 când noi ne transferam în maşina lu' Adi (zice'se că e mai încăpătoare la personal..). În jur de ora 10, bucuroşi că am lăsat ploaia jos la câmpie, trecem barajul la Gura Apei cu gândul la refugiul Stănuleţi de pe valea Lăpuşnicului, unde vroiam să înnoptăm. La ocolul silvic de la intrarea în Parcul Naţional Retezat ne înfruntă bariera.. cu lacătul închis! Mergem la ocol să rezolvăm problema, ne deshide geamul o tanti binevoitoare: "Nu aveţi ce căuta mai sus, drumul e închis din cauza zăpezii!" şi geamul se trânteşte. Noi nu văzusem pic de zăpadă prin preajmă dar n-avem ce face, femeia e hotărâtă. Facem cale-ntoarsă şi punem corturile mai jos pe valea Râului Mare.
Sâmbătă - Duminică
Saturday - Sunday
Sâmbătă dimineaţa, greu cu trezirea. O plănuisem pe la 6..7, dar nici nu mai ştiu la cât am ieşit din sac, oricum mi-ar fi ruşine şi să scriu aici. Asta e, trag ponoasele. Pe la 10 parcăm la ocol şi o luăm la pas spre intrarea în traseu. Vroiam să urcăm la Ref. Borăscu şi de aici, în funcţie de vreme să continuăm spre creastă. Prima porţiune e aiurea de tot, aveam de înconjurat lacul Gura Apei pe drum forestier cale de vreo 8 km, ca să ajungem într-un loc aflat la maxim 2km în linie dreaptă faţă de noi. Ne-am tot uitat pe unde am putea scurta traseul (lucru auzit de la alţii), dar nu era chip să faci asta nicăieri. Adevăru-i că nivelul apei era foarte ridicat, brăduţii de pe mal fiind sub apă deja. Când trecem podul peste Lăpuşnic ne dăm seama că femeia de la canton nu ne prostise, mai sus chiar era multă zăpadă pe drum şi nu am fi putut urca.
Deasupra lacului Gura Apei
Above Gura Apei lake
.
Trec cam 2 ore şi dibuim aproximativ locul unde începe urcuşul prin pădure. Nu suntem prea siguri dacă aici e, traseul fiind nemarcat. Cercetăm puţin împrejurimile, mai o privire pe hartă şi hotărâm să-i dăm în sus, undeva tot ajungem noi, oricum eram sătui de forestiere.
.
Urcăm pe dibuite
Looking for the route
.
Pe măsură ce urcăm suntem tot mai siguri că am ales bine şi mergem fără emoţii. Urcuşul e susţinut, până la refugiu sunt 700 m diferenţă de nivel şi puţin peste 2 km distanţă. Începe să fulguie mărunt şi eu îmi dau seama că am plecat de-acasă fără glugă. Deocamdată nu e problemă, sper să nu fie mai grav. Treptat peisajul îşi schimbă culoarea, aici sus a mai rămas ceva zăpadă şi acum se tot adaugă. Era cam ora 2 când am reuşit să desluşim poiana refugiului printre copaci. Aici totul era alb, şi stratul nu era deloc neglijabil, să tot fie vreo 20-30 de cm.
.
Refugiul Borăscu
Borascu refuge
.
Intrăm să vedem cum arată interiorul, ne gândim că ar fi o variantă bună de înnoptat şi ne tragem sufletul cam jumătate de oră. Noi aveam în plan să urcăm în creastă la refugiul Scărişoara, însă dat fiind ora târzie, vremea câinească şi gândul cum că am putea sta aici la căldurică, care a pus stăpânire pe câţiva, apare varianta de a ne lăsa rucsacii în refugiu şi să urcăm pe Borăscu lejer, urmând să ne întoarcem pentru înnoptat aici. A 2'a zi dacă era vreme bună aveam să recuperăm şi traseul de azi. Nu prea-mi convine treaba asta pentru că ştiu că e lung traseul de mâine şi nu reuşim. Cedez totuşi pentru că vremea chiar era aiurea, ceaţă deasă, vânt puternic, ninsoare şi zăpadă netasată, dar pun condiţia să ne trezim devreme mâine. Ok, toţi suntem de acord, ne echipăm şi o luăm spre vârf.
.
Sus spre Borăscu
Up towards Borascu
.
La-nceput linia traseului e cam neclară, printre jnepeni şi brazi şi pe zăpadă o aflăm mai greu, dar mergem pe vale în sus şi undeva tot găsim noi o urmă de cărare îngropată. Vântul suflă tot mai tare, noroc că era din spate şi începem să facem cu schimbul la bătut urme, băieţii 100 de paşi, fetele 50. Aşa ne ocupăm şi noi mintea cu ceva. Nici nu mai ştiu cât a trecut, nu ne mai grăbeam nicăieri şi am lăsat ceasul în pace. Sus în creastă furtună în toată regula. Încercăm să ne orientăm pe ceaţa asta, platoul Borăscului lăsându-ne mai greu să-i aflăm vârful. Dar nici imposibil nu ne-a fost. Facem câteva poze să ştim că am ajuns şi noi, în jur nu vedeam nimic oricum şi rapid întoarcerea către refugiu. De data asta vântul ne biciuia direct peste faţă..
.
Furtuna de zăpadă
The snowstorm
.
Probabil cam o oră am făcut la întoarcere, era deja întuneric când am ajuns, am făcut rapid focul în soba minune (am făcut o saună de-a dreptul acolo..) şi ne-am pus pe topit zăpadă pentru de-ale gurii. Se făcuse destul de târziu când am terminat cu cina şi aveam o stare aiurea de disconfort, era şi prea cald pentru mine, eram şi cam obosit, una peste alta am adormit foarte greu şi nici nu mai speram la o îndreptare a vremii a doua zi. Oricum ningea întruna de ore bune şi nu mai aveam cum să urcăm atâta prin zăpada asta.
.
30*C !!

Patrioţii!
The patriots!
.
Cum era de aşteptat, ne-am trezit pe la 9 şi prin geamul miniatural al refugiului cerul nu părea mai senin. Mai moţăi ceva vreme prin sac şi apoi decid să ies să-mi dau cu părerea de-afară, oricum trebuia să merg după apă la un izvor ceva mai jos.
Superb!..atât.., nu mai aveam ce face acum, era târziu..
.
Cu regret, plecăm..
Regretfully, we leave..
.
Rămas bun, vreme de vis!
Farewell, fairy weather!
.
Treaba asta mă întristează destul de tare, îmi dau seama că e şi vina mea, realizez că mare lucru nu am fi putut face oricum (zăpada avea cam jumătate de metru..), dar oricum.. sunt trist. Aş fi vrut să fi urcat măcar pe Borăscu încă o dată. Îmi era ciudă că venisem până aici şi nu am avut parte măcar de o privelişte adevărată de iarnă de acolo de sus, de pe creste.. Era prea târziu acuma, sper să mă învăţ minte.
.
Brazi încremeniţi
Stone-still fir trees
.
Retezatul
The Retezat
.
Mai 8 km până la maşină..
8 more km to the car..
.
P'acolo umblam acum un an
That's where we were hiking a year ago
Am plecat către maşină pe la 12, din nou drumul forestier fără sfârşit doar că de data asta era tot alb, iar seara eram acasă cu gândul că cel puţin am descoperit o zonă nouă şi data viitoare o să ne organizăm mai bine cu timpul.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Zbor deasupra unui cuib.. - Remetea Mică, 30.10.2010

Flight above a nest..
by Anke
.
După eşecul de acum două săptămâni, iată, în sfârşit, ziua cea mare! De data asta avem cer senin, soare şi încă 6 prieteni dornici de adrenalină în aer.
Saci pentru Moşu..
Bags for Santa..
Ajungem la Remetea Mică în jurul orei 11. Ştiam deja unde vom zbura aşa că parcăm maşinile şi inspectăm zona. Între timp apar Roni şi Nicu împreună cu încă trei băieţi. Luăm fiecare câte un sac, doi şi urcăm spre locul de decolare. După un mic instructaj gen: cel mai important e să fugiţi mâncând pământul cu mâinile sus, iar când auziţi de pe deal "înfundăăăăă" trageţi comenzile şi aterizaţi, ne instalăm şi-i dăm bătaie. Radu face un zbor demonstrativ aşa cât să ne stârnească pofta, iar noi îl votăm pe Seba să spargă gheaţa dintre ai noştri.
Test pilot!
. Mulţimea înmărmurită!
Breathless crowd!
.
A supravieţuiiit!
He surviveed!
.
Zboară frumos, aterizează cu bine iar de-acum înainte totul merge ca pe roate.....sau nu.. Greu cu sportul ăsta. Ne-a cam solicitat decolarea, iar vântul nu a fost tot timpul de partea noastră, punându-ne în stand-by din când în când. Dar când prindeam o adiere, parapanta în spate, mâinile sus şi aleargă, aleargă, aleargăăăă!!! Câteodată n-am putut ridica aripa, altădată am alergat până jos fără să ne desprindem de la sol sau ne-am împiedicat şi-am căzut, dar am învăţat să nu renunţăm şi am avut parte şi de zboruri frumoase şi aplauze din partea "spectatorilor". La deal a fost mai greu, dar a meritat efortul.
.
"Are şi paraşută de siguranţă?"
"Does he have a safety parachute?"
.
Acuma aş avea nevoie de ceva vânt..
Now I would need some wind..
.
Tentative Dani..
Attemps Dani..
.
Zbooor!
I'm flyiiing!
.
Nu mă dau bătut!
I'm not a quitter!
.
Încurajări
Cheer ups
.
Mah, cred că nici ţie nu ţi'or dat paraşută..
I think they gave you no parachute as well..
.
Trage Nicu!
Pull Nicu!
.
Decolare
Take off
.
Tentative Seba..
Attemps Seba..
.
Atenţie la copaci!
Watch out for the trees!
.
Yellow Wing
.
Fugi, Fugi, Fuuuugi!
Run, Run, Ruuuun!
.
Aripă cu 2 motoare
2 engines wing
.
Show!
.
La sfârşitul zilei eram epuizaţi dar mulţimiţi că am avut parte de o vreme superbă, distracţie, adrenalină şi am experimentat un sport cât se poate de interesant.

P.S. David, ţi-am simţit lipsa! Prietenii ştiu de ce :))
.
Aerodynamics I
.
Aerodynamics II

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Adieri de toamnă - Vladimirescu, 23.10.2010

Autumn breeze
by Dani G
.
Toată natura-i galbenă şi chiar dacă azi am numa belele pe cap (e ziua şcolii.. mare fâss..), nu mă abţin de la o plimbare scurtă printre stejari.
Dimineaţa car scaune la Palat pentru festivitate şi numa bine pe la 11 când terminăm, soarele ridicase ceva mercurul în termometre. Mă gândesc rapid cum să nu pierd toată ziua, care oricum avea să se termine cu speech'uri fără număr. O sun pe Anke să văd dacă mai sforăie încă, surpriză mare: e trează! Îi surâde ideea unui pedalat până la Vladi, aşa că nu mai stăm mult pe gânduri, înfulec micu dejun (part 2) şi la 12 am zbughit'o. Mergem pe mal şi dacă pe aici mai avem de ocolit nişte bălţi, în momentul în care intrăm în pădure totul e acoperit de un covor galben ce foşneşte sub roţile noastre. Mergem în linişte ca să ne bucurăm de concertul ăsta unplugged şi în 10 minute suntem în mijlocul pădurii la observator. Ne cocoţăm şi aici ocupăm locurile cele mai bune: loja! Stăm aproape o oră, doar stăm! E prea fain, parcă m'aş fi născut la Ecuator şi n'am mai avut parte de toamnă până acum. Suntem la intersecţia a patru cărări late din pădure, în jurul nostru ninge la greu cu frunze, iar pe jos totu'i galben şi dacă nu'i destul vă mai spun şi că cerul era senin şi soarele.. pff.. ca'n poveşti! Unde'i aparatuuuuuuu?????? Aparatu.. nicăieri. Avea altă treabă (mă abţin de la comentarii). Asta e, amintirea pentru noi rămâne la fel de faină, dar ne'ar fi plăcut să vedeţi şi voi.
Mai lenevim puţin şi cu regret facem cale'ntoarsă. Adio toamnă, ne vedem la anu'!

duminică, 19 septembrie 2010

Ţara Haţegului - 18-19.09.2010

Hateg Country
by Dani G
.
Sâmbătă a fost nunta lui Dani Grecu, la Haţeg! Buuun! Păi să nu lăsăm să treacă pe lângă noi ocazia asta de a mai explora cotloanele ţării. Am făcut o listă cu ce-i de văzut prin zonă (în maxim o zi şi accesibil cu maşina) şi duminică dimineaţa după o oprire scurtă pentru micul dejun la viaductul de la Sântămărie am purces spre:
- Cheile Taiei, aproape de Petrila, zonă interesantă pentru căţărat
- Cheile Roşiei, pe o vale paralelă cu Taia dar mai spre Haţeg, unde din păcate ne-am întors de la jumătatea drumului, fiind prea off road pentru noi..
- Peştera Bolii aproape de Pasul Merişor, amenajată foarte fain, cu nişte desene care sunt defapt copii recente făcute de francezi ale altor asemenea descoperiri din ceva peşteri de la ei
- Cheile Băniţei, foarte scurte, în spatele peşterii, pe care le-am văzut de sus însă, adică nu am trecut prin ele şi nici aparatul nu era cu noi
- Cheile Crivadiei se văd din drumul Haţeg-Petroşani, însă noi le-am sărit de data asta chiar dacă erau în plan iniţial
- Castelul de la Hunedoara, deşi nu era pe listă am trecut şi pe la el să-l salutăm şi am mers prin nişte unghere pe unde nu mai călcasem cu alte ocazii;)
.

Sub viaductul de la Sântămărie Orlea
Under the viaduct from Santamarie Orlea
Cheile Taia I
Taia Gorges I

Cheile Taia II
Taia Gorges II

Cheile Taia III
Taia Gorges III

Peştera Bolii
Bolii Cave

Ghidul
The guide

Desene.. false
Fake drawings

Arhitectură cavernicolă I
Cave architecture I

Arhitectură cavernicolă II
Cave architecture II

Râu subteran
Underground river
Castelul Huniazilor
Huniazilor Castle

Poarta
The gate