Micii speologi la Moneasa - octombrie 2001

Young cavers at Moneasa
by Dani G

La începutul anului studenţesc am văzut un anunţ pe holul facultăţii, cu înscrieri la un curs de iniţiere în speologie. M-am hotărât să merg cu încă un coleg şi pentru că nu vroiam să stau în weekend în Timişoara când se făceau anumite şedinţe practice, m-am gândit să merg cu Adi M la Moneasa să pun în practică unele lucruri (măcar folosirea salopetei şi a lămpii cu carbid..).

În jurul staţiunii sunt câteva cavităţi carstice, însă noi nu le ştiam pe toate şi nici nu aveam echipament adecvat pentru multe din ele. Ne mulţumim deci cu o vizită la Peştera Liliecilor unde intrăm târâş până în cele mai îndepărtate cotloane, având din plin ocazia să ne noroim salopetele şi să ne umplem de funingine pe la ochi. Ca să nu ne plictisim mai urcăm şi până în Tinoasa, iar în drum ne oprim la Avenul Izoi pe care îl inspectăm doar cu privirea, de sus, neavând echipament de rapel. Mai dăm şi o tură până la cariera de marmură pe lângă care găsim un ponor destul de mare cu o cădere de apă vizibilă de aproximativ 5 metri.

Cam asta a fost ieşirea noastră din weekend şi chiar dacă nu ne putem mândri cu performanţe speo notabile, ne mulţumim cu ideea că ăsta e anul iniţierilor!

.

Pregătiţi de târâş

Ready to crawl

În Peştera Liliecilor
Inside Bat's Cave
Alunecare forţată
Uncontrolled slide

Şarpe de alun
Hazel tree snake

Cascada
The waterfall

Poiana Tinoasa
Tinoasa glade

La plimbare prin Zărand - Căsoaia, octombrie 2001

Hiking in Zarand
by Dani G

O parte din trupa din vară (eu, Adi S, Teo, Anca) ne-am gândit să facem un mic "remember Făgăraş" şi să ieşim un weekend pe nişte dealuri din apropiere. Cred că esenţial era să cărăm rucsacul în spate şi să ne amintim de aventurile petrecute la înălţimi mai mari.

Mi-am adus aminte de tura făcută la începutul anului cu Adi M, de la Şoimoş la Şiria şi m-am gândit că ar fi numai bună, cu o oprire peste noapte la Căsoaia (de data asta luându-ne 2 zile pentru ea). Ni se mai alătura Radiana, Mary şi Adi M şi sâmbăta dimineaţa eram din nou în trenul de Radna.

Două fete erau pentru prima dată la Şoimoş aşa că facem un prim popas aici apoi îi dăm bătaie spre cabană. Cărarea clară la început devine iarăşi destul de ambiguă, însă aveam cu Adi o experienţă destul de recentă aici, aşa că dupămasa târziu reuşim să ajungem la Tabăra şcolară unde ne cazăm într-o căsuţă. La cină facem o tocană de legume "a la Sârbu", iar apoi fiindcă tot am cărat chitara dupa noi, ne punem la cântat în jurul focului. Nişte băieţi din alt grup de turişti veniţi din Arad ne aud, se pun la foc cu noi şi după ceva timp ne întreabă dacă le dăm voie şi lor să ne cânte ceva. Ne gândim că nu strică un mic schimb de experienţă, îi dau chitara unuia şi mini recitalul începe. Mari iubitori de folk, băieţii zic la piese una după alta şi zic şi iar zic şi după ceva vreme (nici nu mai ştiu exact cât trecuse) ne cam plictisim şi unul câte unul ne retragem în căsuţă şi îi lăsăm pe baieţi să se bucure singuri.

Noaptea ne cam chinuim în căsuţă, înghesuindu-ne 7 pe 3 locuri şi dimineaţa ne trezim care pe unde în cele mai proaste posibile poziţii de dormit..

A doua zi continuăm spre Şiria, drumul fiind destul de plicticos pentru cei obişnuiţi doar cu ieşiri prin Retezat, Făgăraş, Bucegi, etc. Eh.. ce să faci, mai trebuie să fim patrioţi şi faţă de judeţul nostru! Deviem din nou la Feredeu, ne mai oprim şi la ruinele cetăţii Şiria, iar spre seară eram în tren spre Arad.

P.S. ..din păcate asta-i altă tură "photo-free"...

Făgăraş în mileniul III - august, 2001

Fagaras in the 3'rd millenium

by Dani G

.

6 zile 1 2 3 4 5 66 days 1 2 3 4 5 6
.

Abia trecuseră 2 ani de la ultima tură prin Făgăraş şi amintirile frumoase de aici erau încă proaspete în mintea noastră. Cred că ăsta e principalul motiv pentru care am ales aşa de uşor să ne întoarcem. Eram tot 6, ca acum 2 ani, doar componenţa trupei era puţin diferită: Anca, Darius şi sora lui erau la primul Făgăraş, iar Adi, Teo şi eu fusesem şi acum 2 ani.

.

Refugiul Scara

Scara refuge

.

Anul ăsta ne-am propus o abordare vest-est şi o porţiune ceva mai lungă faţă de data trecută, mai exact creasta între Şaua Suru şi Fereastra Mare a Sâmbetei. După părerea mea pe sectorul respectiv ai parte de 99% din plăcerile oferite de creasta celui mai înalt masiv de la noi: lacuri glaciare prin fiecare căldare, Custura Sărăţii, creasta La trei Paşi de Moarte, Strunga Dracului, vf. Negoiu şi Moldoveanu, priveliştea spre Bâlea Lac şi bine-nţeles lacul Capra-locul nostru preferat de campare. (şi multe altele...)

.

La mulţi ani mie!

Happy birthday to me!.

Duminica seara părăsim Aradul pe "drumul de fier" şi după ce schimbăm iarăşi câteva personale şi accelerate, ajungem dimineaţa la prima oră în gara Sebeş Olt de unde prindem o căruţă la ocazie până în Sebeşu de Jos. Omul e cumsecade şi ne duce la el în curte unde ne lasă să luăm micul dejun (din rucsacul propriu), să mai vizităm o ultimă dată o toaletă normală şi să ne echipăm de urcuş. În jur de 8..9 cred că am reuşit să plecăm, am luat-o pe drumul forestier pe Moaşa Sebeşului şi pe la amiază eram la refugiul Suru pe o mocănească numa' bună de tras pe dreapta. Noi nu aveam în program să numărăm oi, aşa că ne mulţumim cu un ceai cald din muguri de brad şi-i dăm bătaie spre creastă. După ce ieşim în golul alpin începem să lăsăm norii în urmă şi zărim Şaua Surului unde, după aproximativ 1500 m de urcuş, ne instalăm tabăra.
.

Poză de testament ;)
Testament picture ;)

Marţi ne trezim pe un soare acceptabil şi începem traseul de creastă. Aveam de parcurs porţiunea Şaua Suru-Refugiul Scara, o bucată destul de lină (în afară de coborârea în căldarea Avrigului), dar numai bună pentru noi, care ne resimţeam după prima zi de tras tare la deal. La Scara ajungem destul de repede şi profităm de faptul că refugiul e gol, nu mai instalăm corturile şi ocupăm priciurile de sus unde era mai curat. Dimineaţa următoare avea să fie una mai specială. Mă trezisem cu un an mai bătrân!! Era 15 august şi era cel mai potrivit loc să mă bucur de cei 20 de ani pe care îi împlineam. După ce dau vestea mă trezesc cu un minitort din blat de biscuiţi şi cremă de finetti! Nu insistăm cu petrecerea foarte mult pentru că aveam treburi mai importante: azi era programată partea cea mai spactaculoasă (şi promit că nu era planificată în funcţie de mine;)) cu vf. Negoiu, Custura Sărăţii, Strunga Dracului, lacul Călţun, deci destule detalii ca să-mi facă ziua de neuitat! Spre seară ajungem la Lacul Capra, la vreo 2-300 metri deasupra gălăgiei de pe Transfăgărăşan, instalăm corturile într-un loc superb şi ne bucurăm de cerul senin pe care stelele păreau a fi la o aruncătură de băţ, până ce frigul ne ia în primire şi ne obligă să intrăm în saci.

Hornarii
The chimney sweepers

Joi profităm de faptul că aveam programată încă o tură scurtă, lenevim în sacii de dormit până târziu şi apoi mergem la spălat, la lac. În timp ce ne prosteam pe lângă corturi cuiva îi vine ideea să ne facă o poză...mda.. şi de aici începe partea tristă a povestirii. Ia aparatu' de unde nu-i! După lungi căutări prin toţi rucsacii posibili, fără succes, ne dăm seama că îl pierdusem pe undeva pe traseu. După alte momente de brainstorm ajungem la concluzia ca vinovatul era.. subsemnatul, care purtase aparatul agăţat de rucsac toată ziua de ieri. Încerc să-mi dau seama unde s-ar fi putut întâmpla nefericitul accident dar degeaba, putea fi oriunde. Ne gândim cu amar la pozele noastre din zona cea mai fotogenică, dar n-avem de ales, ne resemnăm cu gândul la câteva poze din celălalt aparat pe care îl aveam şi plecăm spre Podul Giurgiului. Seara, după multe gânduri îmi dau seama că singurul loc unde puteam pierde aparatul era vf. Capra, adică la o jumătate de oră de lacul unde fusesem noi dimineaţă. Îmi vine să mă iau de cap, dar acum nu mai aveam ce face, eram departe şi sigur cineva îl văzuse de mult. Concluzia e simplă: trebuie să ne întoarcem în Făgăraş cât de curând pentru o şedinţă foto pe Custura Sărăţii;). Vineri, ultima zi de creastă, urcăm şi ultimul obiectiv - vf. Moldoveanu, iar din Fereastra Mare coborâm spre Cabana Sâmbăta.

Dimineaţă la lacul Podul Giurgiului
Morning at lake Podul Giurgiului

Ultima zi o luăm la vale şi nu ne oprim până în gara din Voila (ajutaţi şi de o maşină la ocazie). Aveam în plan să vizităm Sighişoara şi pentru că nu era nici o rută directă am mers până în Braşov de unde am luat alt tren spre Sighişoara. Dupămasa am vizitat cetatea veche, am mai stat la o pizza şi seara din nou în tren, direcţia HOME!

Moldoveanu.. din nou
Moldoveanu.. again

Paznici de noapte la Vadu Crisului - iulie 2001

Night watchers at Vadu Crisului

by Dani G

.

Pe la începutul lui iulie am terminat cu sesiunea de vară, eram integralist şi aveam de gând să folosesc orice ocazie să plec prin ţară, în limita finanţelor disponibile. Prima ofertă vine din partea lui Adi M. care vrea să mergem până în Cluj să ne cumpărăm ceva echipament de la Atta şi alte magazine de munte. La întoarcere aveam să ne oprim în Vadu Crişului şi să explorăm puţin zona asta.

.

Deasupra Crişului Repede

Above the Repede Criş

.

N-i se alătură şi Dani B. care vroia să caute şi el ceva echipament prin Cluj şi dimineaţa devreme plecam cu trenul spre inima Ardealului. Dupămasa o pierdem pe la toate magazinele montane din oraş, fără rezultate notabile, ba nu găseam ce ne trebuia ba erau foarte scumpe. Asta e, ne consolăm cu gâdul că mergem în Vad. Spre seară eram deja pe malul Crişului şi căutam loc de cort împreună cu Adi, Dani venind direct la Arad. Ne găsim un loc mai drept la vreo 20 de metri de tabăra unui grup de maghiari, punem de cină şi ne pregătim de o noapte de odihnă după atâta umblat. Când să intrăm în cort avem parte de vizita liderului celuilalt grup care ne aduce nişte cârnaţi picanţi cum numa' în Ungaria cred că găseam! Primim bucuroşi cadoul şi facem puţină conversaţie ca între vecini. Printre altele ne spune să avem grijă că noaptea au obiceiul să vină nişte escroci de prin sat care fură din corturi. Ei au păţit-o în prima lor noapte şi de atunci aveau pază cu schimbul toată noaptea.

.

Captain Caveman??

.

Pfuuu... asta ne mai lipsea la oboseala noastră.. să facem de strajă toată noaptea în 2 oameni. Ne gândim să ne tragem mai aproape de corturile ungurilor dar ne gândim să nu le invadăm spaţiul, nefiind încă în relaţii foarte amicale cu ei, în ciuda cârnaţilor primiţi. Ne resemnăm destul de repede, ne punem pe strâns lemne, facem focul şi încep eu cu prima strajă de o oră. Timpul zboară... doar atunci când nu-ţi doreşti asta, acum din păcate număram fiecare secundă, eram cu atenţia încordată la fiecare foşnet şi până să vină rândul lui Adi am crezut că a trecut toată noaptea. Am făcut fiecare cam trei schimburi până să apară primele raze de lumină şi apoi ne-am băgat amândoi în cort să mai sforăim vreo două ceasuri liniştiţi.

Peştera Zmăului
Zmău's Cave

Pe la 9 ne-am trezit pe o căldură insuportabilă, eram transpiraţi leoarcă şi ne-am dus direct la Criş să ne răcorim. Ne-am bucurat că n-am avut parte de vizite nedorite, ne-am povestit unul altuia cum ne-am simţit când eram de strajă şi am concluzionat că ne-au prins tare bine cârnaţii fripţi la foc! Mai târziu am plecat să facem o tură de recunoaştere a zonei. Am urcat pe stâncile de deasupra defileului şi am intrat în câteva peşteri mici de la baza pereţilor.

Cascada Vadu Crişului

Vadu Crişului waterfall

.

Seara ne adunăm lucrurile şi mergem la haltă, urma să luăm un personal spre Oradea, iar de acolo altul spre Arad. În Oradea iar avem parte de surprize feroviare, adormim în gară în aşteptarea altui tren şi pe la 7 dimineaţa plecăm în cele din urmă către casă. Trenul era plin de oamenii muncii care se grăbeau către servici în zonele periurbane aşa că a trebuit să dormim în picioare pe culoar. La cât eram de obosiţi am şi reuşit! Pe la 10 am ajuns în Arad şi am dormit până a doua zi ca să ne revenim.

Practica Anul I - Orșova, aprilie 2001

1'st year practice

by Dani G

.

Început de aprilie, eram în semestrul 2 şi am plecat în prima noastră practică!

Tabăra de bază: Orşova - Staţiunea de cercetări geografice

Participanţi: aprox. 60 boboci geografi de la secţiile de Geo. Pură şi Geo.-Lb. străină

Scopul: să grăbim oarecum metamorfoza de la elevi bacalaureaţi la profesori!

.

Anul I Geografie

1'st year Geography

.

Aşadar ne-am îmbarcat toţi într-un accelerat de Craiova şi am coborât la Orşova. Am avut primul contact cu acest oraş reconstruit prin anii '70 pe pantele dealului din cauza creşterii nivelului Dunării în spatele barajului de la Porţile de Fier. Sincer să fiu m-a impresionat plăcut aspectul urban modern situat chiar lângă golful Dunării; cu puţină educaţie occidentală cred că ar putea da impresia de "romanians free".

Prima zi ne-am instalat în dormitoarele uriaşe de la Staţiunea geografică şi ne-am familiarizat cu împrejurimile. Eram situaţi pe un deal aproape de Dunăre şi panorama care apărea în faţa ochilor (dacă ne urcam pe un mic stâlp de releu) era superbă!

.

Sub cascada Vânturătoarea

Under Vanturatoarea waterfall

.

A doua zi ne trezeşte profu' pe la ora 6 şi ne grăbeşte cu echiparea de drum. La 7 eram toţi 60 îngrămădiţi într-un autocar comunist de 40 de locuri!! "Şoareci de autocar".. cam asta ne consideram toţi în momentul respectiv şi aşa avea să ne rămână sloganul (şi soarta...) pe parcursul întregii practici. Planul era să parcurgem cât mai multe drumuri şi drumeaguri din S-Vestul ţării şi să ne alegem cu cât mai multe experienţe vizuale din zonele străbătute, încercând să rămânem în viaţă până la întoarcerea la Staţiune, lucru destul de complicat în condiţiile unei densităţi de 1,5 oameni/scaun. Ne urnim din loc în cele din urmă şi începem calvarul: urcăm pe valea Cernei, autocarul scoţând un fum de zici că era furnalu' de la Copşa Mică! Primul popas îl facem în Herculane unde ne plimbăm prin staţiune, pe la Grota Haiducilor şi tragem cu poftă aerul ozonat în piept.. (să ne facem provizii pentru bus..). Următoarea oprire, ceva mai lungă, o facem la podul Ţăsnei de unde începem urcuşul spre Cascada Vânturătoarea, una din cele mai înalte căderi de apă din România. După experienţa asta acva-aeriană ne întoarcem la bus care ne trece prin mijlocul munţilor Mehedinţi şi ne duce direct în Oltenia! Primul obiectiv vizitat e Podul Natural de la Ponoarele, iar apoi lacul carstic Zăton. Spre seară ajungem în Tismana unde vizităm mănăstirea precun şi o hidrocentrală subterană. Seara, după tot calvarul îndurat peste zi, am avut parte de o surpriză excelentă! Aveam o colegă la Geo.-Lb. străină al cărei tată era chiar primarul comunei Tismana! Dacă vă mai spun că aici este o păstrăvărie foarte tare... cred că vă imaginaţi ce a urmat;) După o cină ca-n poveşti ne reluăm viaţa de "şoareci" şi ne pregătim de câteva ore de mers pe întuneric. Trecem prin Motru, apoi Severin şi pe la 12..1 noaptea ajungem la Orşova morţi de somn.

.

Bustul lui Decebal de la Dubova
Decebal's bust from Dubova
.

Ziua 3 deja ştiam ce ne aşteaptă aşa că ne sculăm resemnaţi pe la 6 şi peste o oră eram din nou în "cuşcă". De data asta am luat-o spre vest, prin Defileul Dunării. Am avut un traseu destul de ok: pe la Dubova am rămas uimiţi de imensul bust în stâncă al lui Decebal care tocmai se finaliza, am ajuns până la Baziaş (poarta de intrare a Dunării în ţară), am vizitat micul şi clasicul teatru din Oraviţa, am contemplat ruinele comuniste ale termocentralei pe bază de şisturi bituminoase de lângă Anina (neajunsă niciodată la finalizare din cauza considerării ca ineficientă.. după ce s-a construit pe jumătate..), am coborât prin cheile Minişului, am străbătut Depresiunea Bozovici, iar spre seară ne apropiam iarăşi de Orşova. Cu alte cuvinte -pt. cei care n-au reuşit să urmărească traseul virtual- am înconjurat exact ce era mai frumos de văzut în zona: Cheile Nerei!

.

Golful Orşova
Orşova Bay
Ziua 4 .. surpriză!! Nu ne mai trezim la 6! Azi avem program mai lejer, deşi încă nu scăpăm de bus. Plecăm deci, ceva mai târziu, în aceeaşi cuşcă, spre Severin şi urcăm pe prima vale paralelă cu Cerna, Bahna. Mergem să vedem un sit fosilifer cu cochilii carstificate. Locul e destul de interesant mai ales că până acum toate fosilele pe care le-am văzut erau expuse prin ceva vitrine. De data asta le vedeam "live". Drumul de întoarcere l-am făcut pe jos, peste dealuri. Prin pădure am avut ocazia să găsim o broască ţestoasă de uscat cam cât un cap de-al nostru şi două vipere destul de măricele care făceau baie solară şi simţindu-se atacate în spaţiul lor de intimitate s-au cam agitat spre noi. Le-am lasat să-şi încarce trupurile reci cu căldură, bucurându-ne că am avut parte şi de fauna submediteraneană. Dupămasa am părăsit "confortul" cuştii pentru un vaporaş care ne-a purtat pe Dunăre în amonte până pe la Tabula Traiani. Am supravieţuit aşadar şi vârtejurilor din Cazanele Mari şi seara eram din nou "acasa"!

Navigând pe Dunăre
Sailing on the Danube

În seara respectivă eu cu încă 2 colegi am considerat că am cam văzut tot ce ne interesa prin zonă şi că ne-a cam ajuns cu practica. Aşa că ne-am rugat frumos de dom' profesor să ne dea o permisie şi peste o oră, două eram deja într-un Rapid cu destinaţia Timişoara. Am aflat mai târziu că ziua care urma colegii noştrii au vizitat doar hidrocentrala de la Porţile de Fier aşa că nu ne-a părut tare rău. Mai aveam încă 3 ani să tot mergem în practici!!

Şoimoş-Şiria Maraton - martie, 2001

Soimos-Siria Marathon

by Dani G

Zăpada ne-a cam ocolit iarna asta, aşa că drumurile prin pădure sunt destul de uscate. Nu mai avem răbdare să crească temperatura, ar mai dura cel puţin o lună.. două, deci ne hotărâm să încercăm un traseu mai lung pentru o zi de sâmbătă: Şoimoş - Şiria, via Căsoaia. Munţii Zărandului nu oferă peisaje care-ţi fură privirile la tot pasul, ca în alţi munţi mai înalţi, datorită altitudinii lor reduse şi pădurilor care-i acoperă aproape în totalitate (cel puţin acolo unde drujbele ajung mai greu ..). Nici traseul nostru nu avea nimic diferit faţă de caracteristica generală, dar pentru noi reprezenta o plimbare excelentă prin pădure, departe de civilizaţia care ne fură prea mult din bucuria dată de natură. Pe langă asta ne puteam antrena pentru ture mai serioase, atât fizic cât şi la orientare, traseele fiind destul de prost marcate.Luăm acelaşi personal care ne duce până în Radna, unde ajungem pe la 9. De aici o luăm pe jos spre Şoimoş, facem un mic popas la cetate, iar apoi pornim către Căsoaia.

La început cărarea e foarte clară şi nici nu avem nevoie de marcaj, însă pe măsură ce înaintăm avem tot mai multe probleme de orientare. Marcajul e vechi şi în multe locuri cărarea e invadată de vegetaţie. Pe la amiază ajungem pe creasta Zărandului de unde nu mai avem mult până la cabană. După 17 km de la Şoimoş, ajungem la Căsoaia, primul loc unde ieşim din pădure la loc mai larg. Ne alimentăm cu nişte sandwich'uri şi un borcan de zacuscă;) şi pornim mai departe spre Schitul Feredeu. Cărarea devine iarăşi evidentă, însă noi suntem tot mai obosiţi şi începem să pierdem bucuria plimbării. La un moment dat zărim o ciută jos într-o vale, care ne mai scoate din monotonia cărare-copaci-cărare-copaci.. Înspre seară ajungem în drepul Schitului Feredeu şi deviem puţin traseul ca să luăm nişte apă de izvor. După aproximativ 18 km de la Căsoaia, ajungem în cele din urmă la capătul pădurii şi în faţa privirilor ne apare Cetatea Şiriei (ruinele bine-nţeles). Răsuflăm uşuraţi ştiind că se apropie finalul, vizităm puţin zidurile părăsite, iar apoi începem coborârea către gara Şiria.

În total am parcurs în jur de 40 km care ne-au cam extenuat, însă după ce ne-am mai revenit puţin am reuşit să ne şi bucurăm de mica noastră performanţă!!

.

TraseulThe Hike

Iniţierea în căţărat - Șoimoș, ianuarie 2001

Initiation in climbing
by Dani G

În weekend am luat o mică pauză de la examene şi am mers la Şoimoş cu Adi să găsim nişte stânci pe care să le putem căţăra fără a fi nevoiţi să folosim coardă, hamuri, carabe...etc. Ceea ce făceam noi fără să ştim de fapt, se numeşte bouldering, adică escaladarea unor blocuri de stâncă destul de mari să ofere o senzaţie ieşită din comun, dar totuşi destul de mici încât să nu te accidentezi foarte tare dacă aluneci de sus. Ideea e că ne mâncau mâinile prea tare ca să stăm acasă, chiar dacă nu aveam nici măcar o piesă din echipamentul unui căţărător şi am hotărât să facem ce ne permiteam deocamdată. În timpul săptămânii mai mergeam la Subcetate şi ne distram pe feţele căzute ale zidurilor Cetăţii Aradului, iar de data asta am zis să schimbăm cărămida cu stânca.

Am plecat cu un personal din Arad şi pe la 9 jumate eram deja la poalele dealului Cetăţii Şoimoş. Am urcat primii metri pe porţiunea de stâncă şi pentru că mai sus era doar iarbă am hotărât s-o luăm înspre dreapta, poate poate găsim ceva mai interesant. Din fericire, după câţiva metri pe curba de nivel, am găsit exact ceea ce căutam noi: stânci nici prea mari nici prea mici, numai bune pentru nivelul nostru.. adică zero! Ne-am dat ceva vreme pe tot ce era posibil prin zonă şi fără să realizăm am ajuns aproape sus la cetate. Când să intrăm în interior, surpriză maximă!! Vedem o tipă care asigura .. un tip.. pe turnul principal din cetate. Legaseră un scripete de stâlpul din vârful turnului şi realizaseră o manşă de toată frumuseţea. Stăm ceva vreme şi îi urmărim cu gurile căscate încercând să ne facem curaj să-i rugăm să ne lase şi pe noi. În cele din urmă Adi nu mai rezistă ispitei şi îl roagă pe tip să-l lase o tură. Acesta, foarte de treabă, îi dă hamul lui şi îi explică cum stau treburile. Adi avea deja încălzirea făcută, aşa că se descurcă foarte bine din prima tentativă şi ajunge până la jumatea turnului. Tipul rămâne destul de impresionat de abilităţile lui Adi şi începem să stăm la poveşti cu ei. Aflăm că era chiar Zsolt Torok, un alpinist cunoscut în Arad, care venise să se antreneze la Şoimoş.

O întâmplare mai fericită decât asta nici nu cred că se putea în ziua respectivă şi mă felicitam singur că am ales Şoimoşul în ciuda faptului că Adi îşi dorise să mergem la Şiria.

Cam asta a fost prima noastră experienţă în domeniul căţăratului, destul de primitivă aş zice, dar totuşi ne bucurăm de ea!

Poze din păcate nu avem, având proasta inspiraţie să lăsăm aparatul acasă;(...